in citite

Ce să faci ca să joci rolul unui soldat japonez într-un film chinezesc

Înainte de toate, trebuie să ştii că acum ai şanse mai multe decât în urmă cu vreo 12-13 ani. Conform cărţii „Republica Populară a Amneziei”, numărul programelor TV chineze dedicate divertismentului antijaponez este în creştere.

15 emisiuni de televiziune prezentau în anul 2004 bătălii contra japonezilor.

177 de emisiuni de acest tip au fost difuzate în 2011 şi 2012.

O treime din producţiile filmate la Hengdian, cel mai important studio de film din China, includ bătălii cu japonezii, susţine autoarea cărţii menţionate, Louisa Lim, care explică în „Republica Populară a Amneziei” şi disensiunea istorică dintre China şi Japonia, deşi nu acesta este scopul principal al cărţii.

Un figurant chinez, faimos tocmai pentru „talentul” său de a juca inamici japonezi, ori „diavoli”, după cum îi numeşte un ziar, a explicat câte ceva din secretele meseriei sale.… Citeşte în continuare

De asta există munţii pe lume – despre „Un băiat numit Crăciun” de Matt Haig

Ce afli din cartea lui Matt Haig? Păi, în primul rând, faptul că nimic nu e imposibil. Sigur, aşa e-n poveşti, unde imaginaţia are un rol covârşitor, însă pledoaria construită în jurul băieţelului „obişnuit” Nikolas asta susţine. Nimic nu e imposibil, chiar şi să evadezi dintr-o închisoare a elfilor, printr-o gaură aflată mult deasupra, într-un turn întunecat, fără ferestre. De altfel, imposibilitatea este definită aici ca „o posibilitate pe care încă nu ai înţeles-o”.

Mai afli şi că munţii există pentru a fi urcaţi, dar şi că orice munte are un vârf. Povestea însăşi este un munte pe care urcă Nikolas şi prietenii lui, un şoricel şi un ren, pentru a afla ce înseamnă spiritul de echipă, sacrificiul, compasiunea şi dragostea.… Citeşte în continuare

„Minunea” de R.J. Palacio

Prezentare de carte scrisă de Crina Maria Băncilă (9 ani)

Crina, autoarea textului care urmează, este o fetiţă isteaţă din Bucureşti. Cum îi plac mult cărţile, am rugat-o să scrie despre una dintre numeroasele ei lecturi recente. A ales primul volum din „Neîmblânziţii” şi a povestit frumos despre el, anunţând o posibilă carieră de blogger literar. 🙂 „Minunea” lui R. J. Palacio, de la Editura Arthur, este a doua carte despre care povesteşte aici.

Fraza „Nu judeca un om după chip” reprezintă în puţine cuvinte această carte minunată în care ni se demonstrează că numai ce este în interior contează.

August, un băiat diform, este protejat de către părinţi şi de către sora lui Olivia de insultele pe care oamenii i le adresează, pregătindu-l în particular acasă până la clasa a V-a.… Citeşte în continuare

Radu Pavel Gheo – din manuscrisul romanului „Disco Titanic”

„Disco Titanic” a apărut de câteva săptămâni în Colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom. Un roman foarte aşteptat din partea lui Radu Pavel Gheo care, la precedenta carte, „Noapte bună, copii!”, a strâns ecouri favorabile atât din partea criticilor, cât şi a cititorilor.

După cum mi-a povestit scriitorul într-un interviu care urmează să fie publicat, există câteva legături între cele două romane:

În ambele apare România, cu istoria ei recentă sau ceva mai veche, cu problemele ei, cu ridicolul şi farmecul ei, cu frustrări şi momente de frumuseţe sau duioşie. În ambele apare o lume de dincolo de graniţe, aşa cum au visat-o şi apoi aşa cum o văd personajele după un număr de ani.

Citeşte în continuare

„Hey, guys!” – câte ceva despre Future of Media 2016

Pe o străduţă ascunsă aglomeraţiei, m-a abordat un homeless care ducea un sac plin de peturi: „Stimate domn – da, chiar aşa a zis – de dimineaţa până seara dau ture cartierului pentru sacul ăsta. Doar ca să o duc de azi pe mâine.” M-am uitat la el nedumerit. Credeam că voia ceva de la mine, mai ales că-l văzusem cerându-le o ţigară unor fete care se hlizeau.

N-a vrut nimic. Nici măcar o ţigară, deşi nici fetele nu-i dăduseră. „Asta-i viaţa. Să vă fie bine!”, a mai spus ca din altă lume, în timp ce se îndrepta către un ţarc plin cu coşuri de gunoi.

Veneam de la „Future of Media”, o conferinţă la care am participat pentru al treilea an consecutiv.… Citeşte în continuare

„Aşa ceva nu ţi s-ar putea întâmpla niciodată” de Jon McGregor

Îmi place serialul „Fargo” pentru felul în care rezumă viaţa, ca o împletire de hazard, absurditate, umor şi tragedie. Acolo, întâmplarea are o justificare, care, e drept, vine câteva scene mai târziu, dar vine. Ştii că va veni, odată ce te deprinzi cu stilul serialului.

„Fargo” mi-a amintit de Jon McGregor. Cel din „Până şi câinii”, unul dintre romanele remarcabile ale seriei vechi de „Strada Ficţiunii”, colecţie a Editurii Allfa. Acel McGregor mă surprinsese, veţi zâmbi, poate, datorită modului în care a „disecat” o disecţie, adică a prezentat pe larg o autopsie. Între timp, n-am găsit o altă scenă la fel de frumos prezentată în urâţenia ei (poate doar la Richard Flanagan, în „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, unde e ceva similar când vezi cu încetinitorul cum învaţă unul decapitarea „ca la carte”).… Citeşte în continuare

„Neîmblânziţii. Băiatul care vorbea cu corbii” de Jacob Grey

Prezentare de carte scrisă de Crina Băncilă (9 ani).

Crina, autoarea textului care urmează, este o fetiţă isteaţă din Bucureşti. Cum îi plac mult cărţile, am rugat-o să scrie despre una dintre numeroasele ei lecturi recente. A ales primul volum din „Neîmblânziţii” şi a povestit frumos despre el, anunţând o posibilă carieră de blogger literar. 🙂 O voi găzdui şi cu alte cronici, până când va avea curaj să intre singură în această lume dură şi neprimitoare. Sau neîmblânzită. 🙂

Eroul povestirii noastre, Caw, nu este un băiat oarecare, el este un „neîmblânzit”. Poate că vă întrebați ce este un neîmblânzit – un fel de vrăjitor care poate înțelege un animal, în cazul lui Caw, corbii.… Citeşte în continuare

„Pe dos” de Carmen Tiderle

O jucărie pentru adulţi, deşi are subtitlul „Poezii cu prostii pentru copii”. Treaba este exersată: citiţi unui copil două-trei poezioare şi vă veţi distra teribil urmărindu-i reacţiile.

Este (şi) pentru adulţi, pentru că poeziile binedispun indiferent de vârstă. Că sunt despre mirosul urât din autobuz, despre mâncarea de la Mac ori despre tabla înmulţirii, efectul e acelaşi. Versurile sunt scurte, scrise parcă pentru a fi ţinute minte ori pentru a crea un soi de muzică a recitării, care provoacă râsul.

Efectul este întreţinut de culorile vii ale paginilor şi de ilustraţiile reuşite ale lui Vali Petridean. Aşadar, o combinaţie fericită.

Două riscuri: 1. Citită seara, la vremea lecturii de dinainte de somn, vă va ţine treji, şi pe voi, şi pe copii; 2.… Citeşte în continuare

Muzica perfectă a amintirilor – despre volumul III din „Lupta mea” de Karl Ove Knausgård

Scris în ritmul a 20 de pagini pe zi, „Lupta mea”, ciclul de şase romane autobiografice al lui Karl Ove Knausgård, are o forţă aproape hipnotică, deşi în aparenţă este extrem de banal. Dacă răsfoieşti oricare dintre volume şi citeşti o pagină-două, poţi avea impresia că frazele, paragrafele nu spun nimic deosebit, că sunt pur şi simplu istorii minore, comune, pe care înşiruirea pe hârtie nu are cum să le transforme în literatură. E ca şi cum ai fi o musculiţă ce aterizează pe o pânză de păianjen. Îţi place locul, dar nu în mod deosebit. Are însă ceva comod în el, ceva ce te reţine câteva clipe. Suficiente ca să fii prins.… Citeşte în continuare

Matei Florian – fragment olograf din „Cexina Catapuxina”

„S-a bucurat de soare. N-a fost nici prea cald, nici prea frig, a fost numai bine. Numai bine, zic şi eu, uneori e târziu când e devreme, alteori e fix invers.”

„Cexina Catapuxina” este titlul deloc obişnuit al noului roman publicat de Matei Florian la Editura Polirom. Este un poem în proză foarte lung ori o proză poetică condensată, o iubire la puterea a treia, din care adie melancolia şi tristețea, dar căreia nu-i lipseşte deloc umorul. Un roman în tradiţia lui „Şi Hams Şi Regretel”, de la care au trecut şapte ani impardonabili. O jucărie pentru cei care iubesc literatura necomercială, literatura ca muzică, ritm, incantaţie. O carte pentru cei care ştiu că au pitici pe creier şi se amuză de asta simpatizându-i pe cei cu care se aseamănă.… Citeşte în continuare