in ce-am mai văzut

Trei poante (un pic obscene) cu David Sedaris

Este unul dintre cei mai fini observatori ai condiţiei umane actuale. Cel puţin aşa este prezentat David Sedaris, un scriitor american, care astăzi trăieşte în Anglia, alături de prietenul său, şi publică eseuri şi povestiri din 1994. Multe dintre cărţile sale, tipărite în zece milioane de exemplare, au ajuns bestselleruri New York Times. Acum, tocmai a apărut la Editura Publica volumul „Eu o să vorbeşte drăguţ cândva”, a doua carte de-ale sale tradusă la noi, de aceeaşi editură, motiv pentru David Sedaris să revină în România şi să fie prezent la un dublu eveniment: o întâlnire cu publicul la ARCUB Gabroveni (An Evening with David Sedaris), care s-a petrecut aseară, şi lansarea cărţii, astăzi, la Cărtureşti Verona, de la ora 19.… Citeşte în continuare

Supraviețuitor între sacoșe

M-a distrat și m-a cucerit jocul acesta imaginar, condus cum altfel decât ireproșabil de maestrul Radu Cosașu. Succesiunea de epistole, care câștigă alți și alți semnatari în timp ce mesajele sunt din ce în ce mai dificil de temperat – scriu, printre alții, tatăl fostei logodnice a fiului inexistent (acum, colonel la pensie) și o inexistentă Veronică din Afula, care îl ia cu „Relule drag, m-ai topit!” –, parcă are rolul de a readuce în atenție Supraviețuirile, din care-și trage nu doar autoironia și autocritica, ci și disecarea neostoită a opțiunilor (ca să nu zic justificarea unor alegeri de cândva, pe care unii le pot considera astăzi nedemne).

Un text pentru revista Timpul, despre „Viaţa ficţiunii după o revoluţie” de Radu Cosaşu (Oscar Rohrilch), de citit integral aici.… Citeşte în continuare

Fania Oz-Salzberger: „Războiul este întotdeauna rău!”

Invitată la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, fiica scriitorului israelian Amos Oz a acceptat o discuţie inedită despre experienţa sa militară, despre război şi despre cum „fuge” tatăl său de ebook-uri. Un interviu publicat şi în „Observatorul militar”.

 

Stimată doamnă, ştiu că aţi fost întrebată mereu despre legătura cu tatăl dumneavoastră ori despre cărţi. Aş vrea să avem un dialog inedit, despre armată…

A!… Am acum doi băieţi, gemeni, în stagiu militar în Armata Israeliană. Şi eu am fost în armată, de altfel în acea perioadă mi-am cunoscut soţul. Armata israeliană are un post de radio, o editură şi câteva reviste.

 

Ştiu acest lucru de la câţiva colegi de-ai mei, mai în vârstă, care au văzut resursele media ale armatei israeliene în urmă cu câţiva ani.Citeşte în continuare

Bookfest – fiecare editură cu „must”-ul ei

Pentru că vreau multe, mai multe decât pot duce, mi-am propus să aleg doar un titlu de la editurile pe care am de gând să le vizitez la Bookfest. Am ales subiectiv, desigur, şi supărat că nu am decât o bibliotecă în care încă mai păstrez în ţiplă cărţi de la târgul precedent.

ALL

„Aşa ceva nu ţi s-ar putea întâmpla niciodată” de Jon Mc Gregor – proză scurtă; pentru că nicio dragoste nu se uită (a se citi „Până şi câinii”, un roman dur, prea puţin apreciat la noi); de la un scriitor laureat IMPAC Dublin şi nominalizat la Man Booker Prize.

Herg Benet

„Rockstar” de Cristina Nemerovschi; pentru că ştiu că merg la sigur cu o lectură neplictisitoare şi pentru că de la Herg mi-am luat deja „Miasma” lui Flavius Ardelean, ca ebook.… Citeşte în continuare

De la scriitorul care a crescut cu apă, pâine şi poveşti

L-am întâlnit pe Burhan Sönmez anul trecut, la Festivalul Internațional de Literatură de la București, când Bogdan Alexandru-Stănescu l-a anunțat ca viitor autor Polirom, cu romanul Istanbul Istanbul. Domnul Burhan Sönmez a citit un fragment, în limba turcă, și a spus câte ceva despre Domnia Sa, după cum a rămas notat în carnețel:

  • „mama ne-a crescut cu apă, pâine şi poveşti”;
  • „primul rând, primul paragraf şi prima pagină sunt cele mai importante; pentru prima pagină, stau un an!”;
  • „mereu ţin o oglindă în faţa mea când scriu, dar de fiecare dată oglinda reflectă altceva”;

Pentru că mi-a plăcut, l-am rugat pe Burhan Sönmez să-mi scrie ceva pentru rubrica „olografe” şi i-am promis că voi folosi rândurile sale în momentul în care romanul va fi publicat şi în limba română.… Citeşte în continuare

Iar soarele intra în spuma unei halbe

Parcă de la „Medgidia” lui Cristian Teodorescu nu am mai plonjat aşa de înfierbântat în răcoarea unui tărâm cvasiimaginar. Dacă acolo oraşul era uşor de localizat în timp şi spaţiu – Medgidia e, totuşi, Medgidia – iar fascinaţia locului era întreţinută de galeria personajelor, aici, Herina aduce mai degrabă a Macondo ori Yoknapatawpha, ţinuturile construite atât de bine de Marquez şi Faulkner, plăsmuite din realitate, însă oarecum îndepărtate de ea, cu ceva realism magic şi cu faptul divers expus ca o măsea stricată pe care pacientul o priveşte uşurat în mâna stomatologului.

Marian Ilea explică Herina ca un tărâm imaginar de vreo 20 de kilometri, pe care mintea sa l-a amplasat în Carpaţii Păduroşi, undeva în Ucraina, o zonă cu care a avut de-a face ani la rând datorită unei colaborări a postului local de televiziune pentru care lucra cu televiziunea ucraineană.… Citeşte în continuare

O lansare inedită pentru „Central Park”

Am fost astăzi unul dintre cei aleși să participe la o lansare inedită de carte, așa cum, după mine, ar trebui să fie cele mai multe. Cartea cu pricina este, desigur, „Central Park” de Guillaume Musso, pe care am avut plăcerea să o redactez pentru Editura ALL, însă vă rog să mă credeţi că n-am ştiut nimic despre ce avea să se întâmple cu prilejul lansării.

Locul: Puzzle Rooms, pe Strada Grigore Cobălcescu, din Bucureşti – pentru cei familiarizaţi cu locul, la câţiva metri de Policlinica militară şi de sediul Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. Puzzle Rooms e o casă ca toate celelalte. Până când intri în ea. 🙂 Înăuntru înţelegi că se potriveşte de minune cu celelalte instituţii de pe stradă.… Citeşte în continuare

Cum am intrat în povestea din spatele poveştilor

Guillaume Musso, cu romanul său „Central Park”, este primul pe care-l citesc nu doar ca un pasionat de lectură ori ca blogger, ci şi ca redactor.

Pentru mine, sună extraordinar. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la faptul că am citit cartea aceasta înaintea majorităţii fanilor (şi, mai ales, fanelor) din România ai/ale acestui scriitor foarte cunoscut, parcă devin şi mai păcătos decât sunt. Asta, în măsura în care acceptaţi că mândria e un păcat.

Da, sunt mândru că o editură, în acest caz chiar un grup editorial (ALL), m-a acceptat ca redactor de carte şi că, astfel, am ajuns în postura fericită de a lucra la o poveste, de a o face „să sune” pe placul cititorilor români.… Citeşte în continuare

Pentru o mai bună cunoaştere a spiritului românesc

Intră în frumoasa tradiție a ultimilor ani, popularizată nu doar de Editura Polirom, la care am remarcat cele mai multe volume de gen, să readucă în prim-plan jurnalele de călătorii. Amintesc numai două titluri de excepţie: Mihai Tucan Rumano, Sub soarele Africii răsăritene, şi Dimitrie Ghika-Comăneşti, O espediţie română în Africa, ambele bucurându-se de câte o prefaţă din partea profesorului Mircea Anghelescu, care face aici, în Lâna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, ceea ce, poate, mulţi istorici şi critici literari ar trebui să facă: o sinteză care, pe „felia” lor de pricepere să contribuie la o mai bună cunoaştere a spiritului românesc.

La prima vedere, poate părea scorţoasă o astfel de carte încadrată la critică şi istorie literară, însă nu e deloc aşa, pentru că domnul Anghelescu a scris nu un volum rece de consemnări şi comparaţii şi interpretări elitiste, ci mai degrabă o colecţie de poveşti pe înţelesul tuturor despre literaţii importanţi ai României, călătoriile şi impresiile lor şi, mai ales, despre modul în care aceştia înţelegeau să-şi folosească oportunităţile în interes naţional.… Citeşte în continuare

Liliana Corobca, despre un personaj care stă să se nască

„un mic secret literar:

viitoarea mea femeie e un cenzor!

Şi vine din sutele de dosare de la arhivă. Nu visează la bărbaţi şi dispreţuieşte scriitorii. Dar are şi ea un du-te vino (sper şi pentru cititorii viitorului roman).”

V-am dezvăluit pe blog impresiile mele despre două dintre cărţile Lilianei Corobca, scriitoare pe care am avut plăcerea s-o întâlnesc, recent, la un eveniment organizat de Goethe-Institut București.

Vă recomand atât „Kinderland” (Cartea Românească, 2013), cât şi „Imperiul fetelor în floare” (Cartea Românească, 2015).

Când am rugat-o să scrie pentru „olografe”, a ales să-mi „povestească” despre eroina viitorului său roman. Spor la scris şi inspiraţie, Liliana!