„Agenţia de părinţi” de David Baddiel

Am găsit în romanul lui David Baddiel un băiețel care nu-și prea simpatizează părinţii. Are mai multe motive pentru asta, suficiente pentru o listă. El, Barry, a denumit lista „Lucruri pentru care îmi învinovăţesc părinţii”. Printre ele, faptul că i-au spus cum i-au spus, Barry Bennett, dar şi felul lor de-a fi: plictisitori, obosiţi, nici eleganţi, nici celebri, prea stricţi etc. Oricum ai lua-o, suficiente defecte pentru ca Barry să-şi imagineze cum ar fi să aibă alţi părinţi.

I se oferă nu una, ci vreo cinci opţiuni, după ce are o viziune ori un vis, care porneşte dintre două postere, cu Messi, fotbalistul (mă aşteptam să fie vreun fotbalist de la Chelsea, echipa pe care-o susţine Baddiel), şi cu Bond, James Bond. Şi încearcă tot felul de părinţi, bogaţi, celebri, relaxaţi, câte o pereche pentru fiecare zi a săptămânii în care se află într-un tărâm fermecat, în care nu copiii îşi doresc părinţi, ci părinţii caută cu disperare copii. Le fac toate mofturile, doar, doar, i-or alege pe ei.

În această zonă imaginară, Barry îşi reîntâlneşte prietenii, dar şi părinţii adevăraţi, în posturi de cele mai multe ori amuzante, descrise foarte vizual, aici fiind clară experienţa umoristului David Baddiel în radio şi TV. De altfel, se pare că romanul acesta va fi ecranizat şi mi se pare normal – ar ieşi din toată sarabanda de situaţii de aici o animaţie pe gustul oricărui copil, care sigur se va distra de minune cu o găletuşă de popcorn în braţe.

Dar un copil-cititor se poate distra citind cartea, care este editată într-un mare fel, pornind de la copertă, pe care titlul şi numele autorului sunt tipărite auriu, în relief, până la dimensiunea caracterelor, suficient de mari pentru ca un copil să aibă impresia că paginile se duc mai repede decât se aştepta.

Cum cartea a fost publicată la o editură cu care interacţionasem mai puţin spre deloc, Gama, se cuvine să scot în evidenţă şi grija pe care am observat-o faţă de corectitudinea textului şi faţă de produsul editorial în sine. Sigur, un copil nu se va lăsa cucerit de asta, ci de culoarea coperţii, de frumuseţea ilustraţiilor (Jim Field, laureat al Roald Dahl Funny Prize, este autorul lor) ori de ritmul poveştii, însă adultul ar putea fi atent şi la alte detalii care contează.

Le sugerez părinţilor să cumpere cartea, pentru că ar putea să câştige de două ori: au şanse mari să-şi convingă puştii s-o citească (cred că se potriveşte pentru segmentul 8-10, chiar 11 ani), dar şi să le transmită copiilor un mesaj subliminal: oricât ar căuta părinţi mai buni, nu vor găsi. Asemenea lui Barry din poveste, copiii vor vedea că orice pereche de părinţi are bubele ei, însă numai într-un anumit cuplu se află dragostea care echilibrează orice neajuns sau defect.

De acelaşi autor, tot la Gama, a mai apărut şi „Controller-ul de oameni”, pe care-mi propun să nu o amân foarte mult. Iar pe site-ul editurii, care arată surprinzător de bine, mai sunt foarte multe titluri care mă atrag şi care s-ar putea să vă intereseze (mai ales dacă sunteţi părinţi, e acolo o categorie specială Montessori; şi nu numai).

David Baddiel, „Agenţia de părinţi” (ilustraţii de Jim Field), Editura Gama, 2017, traducere: Mihai Pecingine, 392 de pagini

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro sau pe site-ul editurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *