Skip to content →

Armata ca un lagăr

Născut în California, într-o familie de emigranţi de origine armeană, William Saroyan avea cam 31 de ani la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Personajul său, Wesley Jackson, mai tânăr cam cum zece ani decât scriitorul, se naşte la San Francisco, dintr-o mamă originară din Dublin şi un tată sosit în America de la Londra.

Wesley ajunge în armată şi se pregăteşte să fie trimis pe front. Numai că, mult înainte de a ajunge în focuri, el ia cunoştinţă cu absurdităţile din armată. Pentru Wesley, armata e ca un lagăr, un atac asupra libertăţilor individuale. Scris pe front, romanul este forma prin care Saroyan a defulat, dar şi o modalitate prin care a reuşit să facă anti-propagandă într-un sistem obişnuit să vopsească realitatea. La fel ca Saroyan, Wesley este încorporat şi trimis la înaintare ca scriitor. De aceea, regimul de viaţă pe care-l trăiesc cei doi, autor şi personaj, este ceva mai blând, cu treceri prin New York, Ohio sau Londra, dar cât de blândă poate fi viaţa atunci când aproape toţi prietenii pe care şi-i face Wesley în armată mor?

„Te sperie de moarte când intri în armată. Încep să-ţi bage frica-n oase odată cu Jurământul militar. Nu dau dovadă de nicio urmă de înţelegere în legătură cu problemele de care vei avea parte, tot ce fac e să te ameninţe cu execuţia.”

Wesley călătoreşte, luptă, cade prizonier şi moare câte puţin la dispariţia fiecărui prieten. Îşi găseşte iubită, se însoară şi aşteaptă un copil. Pe fundal, e viaţa familiei lui şi moartea. Care-i treaba cu a fi în viaţă? este întrebarea fundamentală a cărţii, întrebare la care răspunde Joe, unul dintre prietenii lui Wesley. „Tot ce avem în această lume este rezultatul luptei între om şi moarte”, spune Joe, iar toată viaţa stă sub semnul aşteptării. „Orice om născut din trupul unei fiinţe umane aşteaptă ca acel corp să se uzeze şi să se întoarcă în pământ. Aşteaptă să moară. Însă, pentru că ştie că va putea să folosească corpul acela încă treizeci sau patruzeci de ani, îşi caută de lucru şi are alte aşteptări. Când e băiat, aşteaptă să devină bărbat. Apoi, aşteaptă să-şi ia soţie. Apoi, aşteaptă un fiu. Apoi, aşteaptă ca fiul să înceapă să vorbească…”

Pe alocuri foarte amuzant datorită fineţii cu care Saroyan tratează umorul involuntar din armată, romanul este presărat cu lecţii de viaţă povestite simplu, dar apăsat. Este genul de carte pe care o miroşi de plăcere şi o răsfoieşti, la sfârşit, cu senzaţia că a meritat şi, dacă n-ar aştepta altele la coadă, te-ai apuca din nou de ea.

„Dacă ei spun că fericirea e sfârşitul, dacă spun că e ceva plictisitor, dacă spun că nimic bun nu iese din asta, nici artă sau măreţie, să nu-i credeţi fiindcă sunt cei ce n-au cunoscut niciodată fericirea. Dacă vă spun că sărutul e pentru proşti, spuneţi-le că mint. Dacă vă spun că adoraţia e pentru ignoranţi, să le spuneţi că sunt nişte ticăloşi şi că mint din nou. Dacă vă spun că tandreţea înseamnă slăbiciune, spuneţi-le că nu sunt bărbaţi. Dacă vă spun că durerea e mai bună decât plăcerea, spuneţi-le că nu-i aşa, ci exact pe dos. Lucrurile bune reprezintă un început. Lucrurile rele nu sunt un sfârşit – sunt numai nişte lucruri care încearcă să ajungă şi ele la un început. Lucrurile adevărate sunt cele fără de moarte. Şi nimic nu e mai adevărat pe lume decât dragostea.”

William Saroyan, „Aventurile lui Wesley Jackson”, Editura RAO, 2011

Carte disponibilă pe elefant.ro şi libris.ro.

Published in citite

Leave a Reply

2 Comentarii on "Armata ca un lagăr"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
dragos c
Guest

uau, dar ce le citești pe bandă! bravo!

c.p.
Guest

@dragos c
🙂 Citesc zilnic, nimic mai mult.

wpDiscuz