Skip to content →

„În căutarea lui Audrey” de Sophie Kinsella

Pentru o scriitoare care a publicat o mulțime de cărți ușurele și amuzante ale căror titluri încep cu „La cumpărături…” („…în rochie de mireasă”, „…cu sora mea”, „…cu bebe”, „…pentru vedete” etc.), ori pentru cineva care a studiat filozofia şi economia la Oxford, un roman dedicat adolescenţilor, precum „În căutarea lui Audrey”, trebuie să fi fost ceva tare interesant. Un soi de provocare.

Sophie Kinsella scrie chiar foarte bine. Aici, la prezent, utilizând vocea narativă a personajului principal, Audrey, o fetiţă cu ceva probleme de socializare, cauzate de un eveniment neclar petrecut la şcoală. După acel episod, Audrey nu iese din casă şi poartă o pereche de ochelari, merge la psiholog şi are mari probleme în a schimba vreun cuvânt cu cineva din afara familiei. Care familie este extrem de simpatică, mai ales când vine vorba despre dialogul mamei cu fratele lui Audrey, Frank, un pasionat de jocuri pe calculator şi îndeosebi de Land of Conquerors (LOC).

Cu tatăl mai degrabă apendice al mamei, Frank şi Audrey au zilnic parte de mai multe porţii de discuţii aprinse, de cele mai multe ori foarte amuzante, pentru că fraţii ştiu să-şi ţină partea. Chiar şi atunci când, disperată, mama aruncă pe fereastră laptopul lui Frank. Ori când Frank sparge emailul tatălui pentru a-şi ajuta sora. Ori când Frank are nevoie de Audrey pentru a-i ţine spatele când se antrenează la LOC.

Ce mi-a plăcut la acest roman? Faptul că l-am citit foarte uşor şi ştiu că nu-i uşor să scrii astfel încât un cititor să te recepteze aşa. A fost o lectură extrem de vie, cu propoziţii foarte bine ritmate, de cele mai multe ori scurte, cu multe dialoguri şi glumiţe deloc forţate. De altfel, dacă uneori, în cazul cărţilor pentru copii sau adolescenţi, se simte artificialul, aici parcă totul a fost natural, credibil. Chiar pare că romanul a fost scris de o adolescentă, care povesteşte cum a reuşit să se întoarcă la o viaţă normală, după ce a trecut printr-o traumă.

„Simt că ies încet dintr-o ceaţă şi observ lucruri pe care înainte nu le-am observat. E adevărat ce a spus doamna doctor Sarah: devii obsedat de propria persoană când eşti bolnav. Nu vezi nimic în jurul tău. Dar acum încep să văd chestii.”

Pentru a depăşi situaţia, Audrey este ajutată de un doctor, dar şi de un prieten, Linus, cu care Frank face echipă în jocurile pe calculator. Asta, ca să existe şi ceva „romance” în acest roman foarte bun pentru adolescenţi. Ei vor găsi aici o familie „dezgheţată”, în care copiii îşi spun punctul de vedere cu isteţime. Sunt tot felul de situaţii drăguţe, la care sunt convins că tinerii cititori vor râde copios. Şi nu doar că vor râde, dar vor primi şi o lecţie despre ce înseamnă prietenia adevărată. În plus, poate îşi vor da seama că, întotdeauna, dar întotdeauna, părinţii vor binele copiilor, chiar dacă nu se prea pricep să o arate.

Sophie Kinsella, „În căutarea lui Audrey”, Editura Polirom, Colecţia Junior, 2016, traducere din engleză: Anacaona Mîndrilă-Sonetto, 280 de pagini

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.

Published in cărţi pentru copii

Leave a Reply

Comentează primul!

Notify of
avatar
wpDiscuz