„Challenger Deep” de Neal Shusterman

Neal Shusterman este un scriitor foarte apreciat în Statele Unite. Îl recomandă multe, inclusiv faptul că a fost inclus pe celebra listă a publicaţiei New York Times. Nu ştiu să mai fi publicat ceva la noi, nu cred. În orice caz, „Challenger Deep” poate fi privit ca unul dintre cele mai bune romane ale sale, dacă nu chiar cel mai bun, pentru că a primit National Book Award for Young People’s Literature şi vine să confirme talentul unui scriitor trecut de 50 de ani, care a publicat în diverse genuri şi stiluri, poezie, proză scurtă, nonficţiune şi roman. Acum, Neal Shusterman lucrează la adaptarea poveştii din „Challenger Deep” pentru marele ecran, în colaborare cu 20th Century Fox, o adaptare pe care o aştept foarte curios.

Deşi poartă haina unui roman pentru tineri (young adult), iniţial „Challenger Deep” te îndepărtează, pentru că pare ciudat şi de neînţeles, pentru ca, după câteva zeci de pagini, să te acapareze aşa cum reuşesc numai cărţile scrise printr-o uriaşă capacitate de empatie.

Caden Bosch este eroul lui Neal Shusterman. Un adolescent care suferă de o afecţiune psihică şi care-şi notează stările pentru a pune puţină ordine în haosul din jurul său. Puţin câte puţin, mintea lui Caden Bosch este acaparată de o lume paralelă, în care el este pe o corabie, alături de câteva personaje fascinante, într-o expediţie către Challenger Deep.

Challenger Deep este cel mai adânc punct din lume. Este situat în Oceanul Pacific, în mijlocul unui arc de cerc descris de Japonia, Filipine, Indonesia şi Papua Noua Guinee, şi se află la aproximativ 10.900 de metri.

Metafora este limpede. Caden călătoreşte către Challenger Deep, punctul cel mai adânc al minţii lui, iar experienţa îl expune la o serie de provocări. Rostul acestora este dificil de înţeles, din moment ce băiatul pare să piardă contactul cu realitatea şi nu ştii dacă nu cumva călătoria către Challenger Deep este cu sens unic, însă felul în care este construit romanul te ţine curios să descoperi logica acolo unde pare că ea nu există. Neal Shusterman a scris capitole scurte, uneori de numai două-trei paragrafe, şi a alternat planurile, pentru a evidenţia existenţa dublă a tânărului, care când nu trăieşte în realitate (acasă ori la spital) se cufundă în acea lume a viselor, în care se află pe corabie.

„…ce faci când universul ţi se descentrează, iar tu n-ai suficientă experienţă ca să-l readuci pe calea cea bună? Nu-ţi rămâne decât să duci o bătălie fără sorţi de izbândă, aşteptând ca pereţii să se prăbuşească…”

Până la un punct, par două romane în unul singur, însă adevărata frumuseţe a cărţii ţi se dezvăluie atunci când elemente din lumea imaginară a lui Caden Bosch se suprapun celor din realitate. Treptat, lumea reală se retrage din mintea lui Caden, pentru a face loc expediţiei către punctul cel mai adânc, iar familia, prietenii, şcoala, chiar şi doctorul cedează întâietatea visului în care Caden este forţat să aleagă între uciderea unui papagal ori a căpitanului corabiei pe care se află, ambii cu un singur ochi.

„Cum o fi să te înghită pământul dintr-o dată, să te trezeşti brusc la zece morminte adâncime? Ce gânduri îţi trec prin minte? De data asta am încurcat-o nu pare suficient.”

Imposibil să nu te cucerească fanteziile lui Caden Bosch şi universul în care se cufundă mintea lui, cel care, de altfel, va fi provocarea numărul unu pentru ecranizarea cărţii. Dincolo de vizual, remarci maturitatea şi luciditatea în nebunie a acestui tânăr, care vine cu câteva constatări de o maturitate surprinzătoare.

Forţa cărţii vine din acea empatie a scriiturii pe care Neal Shusterman a reuşit-o tocmai pentru că fiul său a experimentat ceva asemănător lui Caden Bosch. De altfel, desenele care ilustrează cartea aceasta au fost făcute de fiul lui Neal, Brendan.

Sunt acolo linii, cercuri, care sugerează atât valurile oceanului, cât şi felul în care realitatea îşi schimbă conturul, se încovoaie, sub presiunea bolii.

„Balena urăşte haosul; calamarul detestă ordinea. Nu-i, oare, corabia asta copilul din flori al amândurora?”

Aş pune „Challenger Deep”, fără să-mi tremure mâinile, lângă „Micul prinţ” al lui Antoine de Saint-Exupery. Ambele au forţa de a redefini viaţa, de a-i da noi semnificaţii. Ambele te învaţă să apreciezi ce este valoros cu adevărat: dragostea, singurul lucru care te poate aduce la suprafaţă din locul cel mai întunecat al minţii tale. Reuşeşte sau nu Caden să iasă la suprafaţă? Posibila lui întoarcere va fi de durată sau, dimpotrivă, va însemna ceva fulgurant?

„Eu bănuiesc că n-a existat niciodată un punct de întoarcere. Călătoria asta mi-a fost predestinată înainte să pun piciorul pe punte. Predestinată din clipa în care m-am născut.”

Neal Shusterman, „Challenger Deep”, Editura Gama, 2017, 334 de pagini, traducere din limba engleză: Diana Soare

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *