„Cum să faci primul milion” de Bogdan Costin

„Sunt un fost om de publicitate. Asta e povestea mea. Nu te aştepta la cine ştie ce profunzimi filosofice şi psihologice. Nici la personaje atât de complexe încât o să se scrie zeci de volume despre ele în următoarea sută de ani. Nici la stil. Nici la structură sau ce naiba mai cer unii de la o poveste. Mă doare-n cur de toate astea.”

Ar fi putut să mă doară şi pe mine şi să uit cartea în bibliotecă 🙂 Dar am citit până la capăt romanul lui Bogdan Costin, cu chef şi neplictisit, chiar dacă are destule puncte slabe şi, pe deasupra, mă mai şi gândeam ce şansă are Costin ăsta să rămână-n mintea mea pe la 70 de ani, dacă-i prind? Şansa lui a fost că m-am apucat într-o seară, aşa, din plictiseală, până să mă ia somnul şi faza interesantă a fost că am citit vreo 20 de pagini, după care mi-am propus să mă duc să mă culc. Am văzut că se termină capitolul şi mi-am zis, gata, până la capăt, şi dorm. Şi care crezi că au fost ultimele propoziţii ale capitolului? „Atât pentru acum. Te las să adormi, somn uşor. Trebuie să te odihneşti, mâine ai o nouă zi de căcat.”

Treaba asta m-a câştigat. O coincidenţă simpatică, dacă nu ţin cont de ce-mi transmitea „eroul” lui Costin. Care erou e un tip aflat într-o cotitură a vieţii, după 12 ani de muncă în multinaţionale, „la limita obezităţii”, după cum cu sinceritate recunoaşte, un fost om de publicitate care caută alt drum. De fapt, a găsit alternativa, iar povestea asta fără pretenţii e glosarul său de amintiri recente. De pe o plajă din Thailanda, ne zice cum a câştigat un milion de dolari, care i-a fost ideea, şi mai mult de atât, cum i s-a schimbat modul de a privi viaţa între timp.

„Un jeep condus de o femeie e ca o namilă care ar putea fi campion mondial la box categoria grea, dar în schimb e obligat să croşeteze căciuliţe.”

Ideea? Găseşte un actor român mediocru, căruia reuşeşte să-i dea rolul principal într-un film american. Actorul, grav bolnav, acceptă să se sinucidă cu puţin timp înaintea premierei, pentru a impulsiona „vânzările”. Americanii par să pună mare preţ pe astfel de scenarii, indiferent de calitatea filmului, şi pe asta mizează şi „publicitarul” lui Bogdan Costin, al cărui nume rămâne nedezvăluit din raţiuni lesne de ghicit. Înţelegerea aceasta morbidă este cunoscută într-un cerc restrâns, în care nu intră familia actorului, care actor pare mulţumit să moară şi să-i poată lăsa fiicei sale o avere stipulată în contract. Cumva, „publicitarul” se îndrăgosteşte chiar de fiica actorului, acesta fiind numai primul fir al poveştii ramificate, te asigur, plină de umor şi farmec. Peste toate, cred că mi-a plăcut finalul imprevizibil, dar pe ăsta nu ţi-l dezvălui, pentru că i-aş lua pâinea de la gură lui Bogdan Costin.

„…eşti trist când eşti prost şi ai idealuri. Plângi când realitatea dă de pământ cu idealurile tale, se pişă pe ele. Eu, cum n-am idealuri, sunt rareori trist.”

„Cum să faci primul milion” e un roman scris cu deşteptăciune. Are, cum îmi zicea odată cineva, cam tot ce trebuie să aibă un roman bun: sex, moarte şi umor, dar şi o găselniţă drăguţă: „publicitarul” îi scrie povestea milionului chiar lui Bogdan Costin, fapt explicat în capitolul introductiv. Acum, poate că n-o să-l ţin minte la 70 de ani, dar romanul ăsta m-a făcut să mă simt bine în timpul lecturii. Şi, până la urmă, poate că de asta i-am făcut prezentarea: să înţeleagă Bogdan Costin că n-a scris degeaba.

Spusesem ceva şi despre puncte slabe. Sunt, desigur, iar cel mai important mi s-a părut gradul de neverosimilitate. Greu de acceptat anumite situaţii, când totul e aşezat numai ca să iasă povestea, pe undeva hollywoodiană, numai că, dacă accepţi statutul de ficţiune, trebuie să fii de acord şi cu faptul că viaţa bate orice film. Altfel, totul se leagă prea bine, ca să mai fii atent la detalii.

Editura Cartea Românească, 2013, nr. pagini: 288;

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

Salvează

Salvează

Salvează

7 comentarii la „„Cum să faci primul milion” de Bogdan Costin

  • 22 martie 2014 la 18:44
    Permalink

    e a doua cronica pozitiva in legatura cu acest roman. e clar ca are farmec si ca te-a cucerit (in ciuda lipsurilor) pe asta n-o scoti la concurs?:)

    Răspunde
  • 23 martie 2014 la 18:04
    Permalink

    recunosc nu am citit acest roman …poate de aceea nu am un milion de dolari:(

    Răspunde
  • 24 martie 2014 la 18:43
    Permalink

    Salut, am aflat si intr-adevar ma bucur. Orice nou cititor e un motiv de bucurie, deci si Cristina.
    Si, daca tot am ajuns aici, iti multumesc, Constantin, pentru prezentarea cartii mele pe blogul tau, dar mai ales pentru mesajul pe care mi l-ai transmis prin aceasta prezentare 🙂
    Cu coperta, da, ai dreptate. Eu m-am oferit sa dau o fotografie la calitate mai buna, dar am primit raspuns de la tehnoredactorii editurii ca e ok ce trimisesem deja, mai mult ca proba. Am gresit ca am avut incredere in raspunsul lor, trebuia sa insist. Poate remediez asta la a doua editie, cand o fi :-))
    In rest, cu gradul de neverosimilitate, cand il ai pe Palahniuk printre autorii care te-au influentat … oricum, doar pare, dar nu e si nu mi-am dorit sa scriu un roman realist.
    Multumesc inca o data pentru prezentarea cartii. Bafta pe mai departe!

    Răspunde
    • 24 martie 2014 la 18:46
      Permalink

      Multumesc pentru sinceritate. Sper să existe măcar ediţia a doua.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *