Daniel Cristea-Enache, altfel

Când ne-am întâlnit pentru interviu, Daniel Cristea-Enache mi-a povestit cum a făcut trecerea de la blog la facebook. Vorbeşte despre asta tangenţial şi în „Cinematograful gol”, volum în care analizează, printre altele, blogosfera „terenul predilect al unor frustraţi”, care scriu în detaliu despre orice şi uită să-şi trăiască viaţa. În mare, despre viaţă este vorba în această carte, despre viaţa criticului literar dincolo de activitatea sa literară. Daniel Cristea-Enache a prins în acest volum aparent eterogen texte cu privire la modul în care vede şi interpretează lumea în care s-a întâmplat să trăiască. Am spus „aparent eterogen” pentru că amalgamul de opinii despre fotbal, filme, mentalităţi, generaţii sau jocuri electronice ar putea crea impresia unei salate. Cred că e mai mult de atât, e masa pe care criticul o ia înainte de a se aşeza la masă pentru a-şi scrie cronicile.

Sunt bucuros de a fi savurat o lectură plăcută, amuzantă prin multe locuri, o lectură cu ajutorul căreia l-am cunoscut ceva mai bine pe acest critic literar. Aş fi vrut ca, la interviul menţionat, să fi ştiut detaliile despre care a povestit în „Cinematograful gol”, dar probabil, dacă aş fi citit cartea, interviul s-ar fi prelungit foarte mult. Aş fi vrut să-mi mai spună câte ceva despre pasiunea sa pentru peşti şi acvarii („Comunicarea mea cu peştii e pe alte unde”), despre cum s-a rătăcit printre strasse-ele din Frankfurt, plăcerea pentru cafea („Ştiu să savurez o cafea la ibric făcută, după tipic, de Gabriel Dimisianu; dar şi un ice-coffe postindustrial, ţinut lângă schimbătorul de viteze”), „tendonul” împrumutat de la Ahile – jocul Age of Empires, cum şi-a alimentat maşina cu benzină în loc de motorină în timp ce era în Austria şi cum a negociat pentru un tricou cu Cristiano Ronaldo la Istanbul. A, şi să nu uit, fabulos episodul cu jaful de pe Copacabana! „Am văzut multe filme cu scene din acestea, dar, când ţi se întâmplă chiar ţie, nu poţi să-ţi crezi ochilor şi urechilor…”

Am apreciat cel mai mult la volumul acesta spiritul pe care îl degajă. Omul din spatele lui nu este încrâncenat. Nu lasă impresia „şoarecelui de bibliotecă” plictisit să-şi ridice privirea de la treburile acelea serioase din cărţi doar pentru a-şi exprima părerea despre diverse. Daniel Cristea-Enache este un observator fin, atent la detalii şi dominat de optimism şi umor. Acestea sunt, de altfel, coordonatele care dau omogenitate volumului.

„România, pentru mine, e numitorul comun. Este ceea ce împărţim, ceea ce împărtăşim, ceea ce se găseşte şi se regăseşte în fiecare dintre noi: în personalităţile cele mai exotice, ca şi în individul cel mai şters. Spiritul românesc nu e însă un dat cu care ne-am resemnat, ci un rezultat ce poate fi analizat şi, pe baza concluziilor analizei, ajustat şi reformat.”

Daniel Cristea-Enache, „Cinematograful gol”, Editura Polirom, 2011

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *