Skip to content →

„Dincolo de ferestre” de Irina Georgescu Groza

Știi că un prozator este bun chiar înainte de a-l citi, dacă ai încredere în cei care-l girează. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt, la rândul lor, scriitori pe care-i apreciezi.

Irina Georgescu Groza a avut parte de susţinerea lui Florin Iaru atunci când şi-a lansat prima carte, „Dincolo de ferestre”. Tot despre ea, Veronica D. Niculescu spunea că „debutează – deloc neaşteptat – cu un volum remarcabil”. Pentru mine, acestea sunt semne sau garanţii suficiente pentru a citi un debutant: doi scriitori, cu multe alte chestiuni conexe scrisului (între care, curs de creative writing pentru Florin Iaru, traducere pentru Veronica D. Niculescu), îl susţin pe al treilea.

Nu e deloc o frăţie literară în care nonvalori împing în faţă pe cineva care vrea să pară scriitor (sunt atâtea exemple de evenimente literare obscure, de reviste literare citite numai de cei care semnează în ele, încât sunt convins că ştiţi la ce mă refer).

Aici, doi scriitori foarte buni fac o recomandare. Iar Irina Georgescu Groza o merită cu prisosinţă. Lucrul acesta devine limpede după două-trei proze din cele 22, indiferent în ce ordine alegi să le citeşti. Nu ai cum să nu remarci tăietura de la începutul prozelor, modul în care naratorul se aruncă în subiect cu capul înainte. Eşti plasat brusc în context şi rămâne să vezi pe parcurs ce şi cum.

Un exemplu de început de proză:

„Mângâi pistolul şi-mi amintesc de zilele când mă lăsai să îţi cuprind obrajii în palme, să-ţi ating buzele care nu conteneau să îmi vorbească.”

Altul, cel puţin la fel de bun:

„L-au prins înainte de venirea dimineţii şi l-au dus mai mult decât viu la picioarele unui bărbat slab şi scund, îmbrăcat în negru, care mesteca tutun.”

Evoluţia prozelor este uneori lentă, alteori abruptă, iar developarea nu are un ritm constant, fiecare text venind la pachet cu propriul „set de instrucţiuni”, cu o cheiţă inedită. Tonalitatea este de cele mai multe ori undeva între gravitate şi melancolie, pentru că prin structură există un mister care aşteaptă să fie dezvăluit abia înspre finalul textului. Şi poate că nici atunci nu se lasă dezvăluit, ci rămâne în seama intuiţiei cititorului.

Una dintre prozele care mi-au plăcut cel mai mult a fost „Dintr-o clipă-n alta”, care începe aşa:

„De când mă ştiu, n-am putut suferi pilaful, parizerul şi matematica.”

Se subînţelege din prima frază că textul are o doză mai mare de umor decât altele. Şi aşa şi este. O tânără îşi aminteşte un episod tragicomic din facultate, când a fost invitată la aniversarea unui seminarist. Ajunsă acasă la el, ea realizează că de fapt seminaristul lăsase de înţeles că era aleasa lui. Jenată, încearcă să scape în timp ce tragicomedia creşte în intensitate. Pare un coşmar, însă nu părăsim terenul plauzibilului, după cum acelaşi lucru se poate spune despre mai toate textele Irinei Georgescu Groza. Ca şi în restul prozelor, şi aici am remarcat controlul pe care ea l-a exercitat asupra tensiunii şi asupra momentului în care comedia comută, iar de la personajul ei principal se transferă către cititor disperarea.

Proza care dă şi titlul cărţii, „Dincolo de ferestre”, este despre o ea care asistă la o tragedie, fără să poată face mare lucru pentru a o evita (deşi încearcă). Ferestrele de aici sunt mai degrabă unele înspre propria viaţă, pentru că privirea, deşi analizează un context exterior, produce schimbări intime profunde, iar ceea ce la început pare un detaliu neremarcabil ajunge să provoace decizii foarte importante.

„Dincolo de ferestre”, cartea, este în special despre dragoste, dar şi despre temeri. Privirea este bidirecţională, şi din interior spre exterior, şi invers. Acest „dincolo” depinde de locul în care te situezi. Mai bine zis de locul în care se aşază cititorul raportat la proza pe care o are în faţă. Şi cred că „dincolo de ferestre” mai înseamnă şi dincolo de aparenţe, pentru că prozele nu fac altceva decât să scormonească în „realitatea” unor personaje.

Diversitatea subiectelor tratate, a mediilor sociale ori a vârstelor personajelor indică mâna sigură a Irinei Georgescu Groza, o scriitoare matură încă de la prima carte. Pigulit, volumul este dedicat părinţilor autoarei şi include atât câteva desene realizate de sora sa, cât şi un mic text introductiv, fără titlu, despre frumuseţea poveştilor privite ca „gheme de aur”. Chestiuni care, alături de susţinerea celor amintiţi aici în introducere, spun unele lucruri despre autoare. Recomand.

Irina Georgescu Groza, „Dincolo de ferestre”, Casa de pariuri literare, 2016, 144 de pagini

Carte disponibilă pe elefant.ro (ebook) și pe site-ul editurii.

Published in citite

Leave a Reply

1 Comentariu on "„Dincolo de ferestre” de Irina Georgescu Groza"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
trackback

[…] Piștea scrie pe blogul său despre o carte nou apărută la Casa de pariuri literare, ”Dincolo de ferestre”, de Irina […]

wpDiscuz