„Febră în zori” de Péter Gárdos

Aceasta este povestea părinţilor lui Péter Gárdos, ambii supravieţuitori ai lagărelor de concentrare din cel de-Al Doilea Război Mondial. Fără să se fi cunoscut înainte, Miklós şi Lili, doi tineri maghiari, află unul de celălalt abia după ce au fost la un pas de moarte şi au ajuns, separaţi, în tabere de recuperare din Suedia.

Sunt mai multe momente interesante în cartea asta în aparenţă uşurică şi melodramatică, dar care are darul de a se citi uşor şi de a rămâne fixată în memorie datorită poveştii sale de dragoste.

Primul, când Miklós ajunge în tabăra lui din Suedia, foarte slăbit, cu dinţii distruşi, el află că mai are de trăit numai vreo şase luni din cauza tuberculozei. Ei bine, când află acest lucru, Miklós se decide să le scrie tuturor refugiatelor maghiare din Suedia. Află numele şi adresele tuturor celor 117 femei şi li se adresează cu răbdare, pe rând, tuturor. Intenţia lui? Să se însoare în cele şase luni pe care le mai are de trăit. Unele răspund, cele mai multe, nu, dar fireşte Lili o va face.

Totuşi, de ce anume crede Miklós că trebuie să nu moară neînsurat? Ce îl determină să lupte uneori împotriva birocraţiei pentru a întări o relaţie în care foarte puţini cred? Poate că nevoia de dragoste, de a trăi adevărata împlinire în viaţă. Poate că esenţa lui de luptător – avea să fie jurnalist, iar la un moment dat, în tabără, a fost ales liderul refugiaţilor, după ce susţinuse cu tărie principiile socialiste. Poate idealismul lui ori dorinţa de a retrăi departe de locurile natale bucuria de a fi alături de o femeie care vorbeşte aceeaşi limbă.

Interesant mi s-a părut şi modul în care, la o vizită în tabăra de recuperare a femeilor, Miklós le ţine acestora o lecţie despre ce înseamnă comunismul, după ce le împarte în mod egal câteva prăjituri:

„În miezul său se află egalitatea, fraternitatea, dreptatea. Ce aţi văzut mai înainte? Trei bucăţi de prăjitură cu ciocolată. Acestea ar fi fost mâncate într-o clipită de trei dintre voi. În loc de asta, am împărţit aceste delicatese care, între noi fie vorba, puteau fi pâine, lapte, tractor sau câmp petrolifer. Le-am tăiat în bucăţi egale. Iată. Şi acum le împart poporului. Vi le împart vouă! Luaţi!”

Un mod foarte sumar, chiar inocent, de a vorbi despre un sistem atât de dur precum comunismul, care avea să afecteze cuplul Gárdos ceva mai târziu, când ei s-au gândit inclusiv la disidenţă. Însă acest aspect nu este detaliat aici. Lucrurile grave sunt tratate oarecum tangenţial, de sus, pentru a lăsa loc poveştii de dragoste, înlănţuite datorită scrisorilor pe care Miklós şi Lili şi le-au trimis vreme de câteva luni, până când s-au căsătorit.

Şi ar mai fi o chestiune interesantă: existenţa unei rivale, o oarecare Judit , invidioasă pe colega ei de penitenţă, Lili. Judit joacă rolul unei prietene, când, de fapt, îi sancţionează prin raportarea către un rabin fiecare gest care i se pare imoral. Dincolo de existenţa mizerabilă din lagăr, supravieţuirea pare şi ea condamnată la o veşnică luptă împotriva răutăţii umane. Într-un fel, Péter Gárdos foloseşte povestea părinţilor săi şi pentru a evidenţia faptul că războiul şi lagărul de concentrare sunt esenţe de rău, care altfel sunt disipate permanent în lume şi găsesc forme de exprimare în locuri, momente şi persoane surprinzătoare.

Cartea este bine scrisă, cu fragmente din scrisorile pe care şi le-au trimis cei doi îndrăgostiţi, la care scriitorul a ajuns târziu, în orice caz după moartea tatălui. În cele câteva decenii de căsnicie, părinţii nu au discutat niciodată despre ele şi nu le-au desfăcut niciodată în faţa fiului lor. De ce au procedat aşa?, se întreabă chiar Péter Gárdos. De ce nu au vrut să vorbească deschis despre trecutul lor? Cred că era ascunsă în acel trecut o durere asemănătoare celei care l-a determinat pe Miklós să trimită scrisori către cele 117 refugiate maghiare. Dar aceasta este doar o presupunere. Merită să citiţi cartea pentru a găsi propriile explicaţii la câteva momente cheie din existenţa acestui cuplu admirabil, pe care nici problemele de sănătate, nici invidia şi nici măcar răsucirile ciudate ale istoriei nu l-au împiedicat să rămână unit.

Péter Gárdos, „Febră în zori”, Editura Trei, 2017, traducere din maghiară: Andrei Dosa

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *