Matei Florian – fragment olograf din „Cexina Catapuxina”

„S-a bucurat de soare. N-a fost nici prea cald, nici prea frig, a fost numai bine. Numai bine, zic şi eu, uneori e târziu când e devreme, alteori e fix invers.”

„Cexina Catapuxina” este titlul deloc obişnuit al noului roman publicat de Matei Florian la Editura Polirom. Este un poem în proză foarte lung ori o proză poetică condensată, o iubire la puterea a treia, din care adie melancolia şi tristețea, dar căreia nu-i lipseşte deloc umorul. Un roman în tradiţia lui „Şi Hams Şi Regretel”, de la care au trecut şapte ani impardonabili. O jucărie pentru cei care iubesc literatura necomercială, literatura ca muzică, ritm, incantaţie. O carte pentru cei care ştiu că au pitici pe creier şi se amuză de asta simpatizându-i pe cei cu care se aseamănă.

Înţeleg din „Cexina Catapuxina” că pentru a găsi adevărata semnificaţie a vieţii nu trebuie să caut mult în afară, ci cu predilecţie în interior. Că trebuie să-mi concentrez simțurile spre chestiuni în faţa cărora am fost, până acum, indiferent.

Se citeşte greu, poate şi pentru că romanul e scris de maniera asta, cu mare atenţie la muzicalitate şi ritm. Este dens, ca o înlănţuire de versuri, însă e bun ca o dulceaţă amăruie într-o casă veche, care miroase a cărţi şi unde, datorită liniştii, auzi doar cariile cum mănâncă lemnul ori personajele cum traversează sfioase paginile.

Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *