„Fraţii Karamazov”, de F.M. Dostoievski

coperta1A citi astăzi Fraţii Karamazov mi se pare o aventură şi o provocare. Dacă nu chiar o nebunie. Ca posesor de e-book reader, îmi recunosc damblaua de a pune mâna pe o carte tipărită pe nu mai puţin de 967 de pagini, cu scris mic, greu de manevrat în metrou, unde, cu un astfel de volum, te simţi protejat, de parcă ai ţine în mâini un mijloc de autoapărare.

Ultimul roman scris de Fiodor Dostoievski este atât de lung şi de complex încât e firesc să-ţi imaginezi că rusul a intenţionat să prindă în el majoritatea temelor abordate deja. Sigur, sunt multe pagini pe care un editor de astăzi le-ar fi tăiat din încheietură, fără remuşcări, pentru a da o carte mai pe gustul prezentului mereu grăbit, numai că Fraţii Karamazov, chiar şi atât de voluminoasă, rămâne o lectură savuroasă, care te ţine în fotoliu.

Fraţii sunt trei: Dmitri (cel mai mare), Ivan şi Alexei (Alioşa), din două căsătorii în care Fiodor Pavlovici, tatăl, nu şi-a dezminţit spiritul uşuratic, aventurier, bazat pe sofisme. Totuşi, se bănuieşte că Fiodor mai are un băiat, pe Smerdeakov, dintr-o aventură cu o femeie a străzii, băiat pe care-l ia în casă, ca argat, iar povestea se complică atunci când în cadru apar femeile (nu mă acuzaţi de misoginism, citiţi cartea). Dmitri, cel care pare să moştenească de la Fiodor Pavlovici cea mai mare parte din gustul său pentru distracţie, e logodit cu Katerina Ivanovna, numai că se îndrăgosteşte de Gruşenka, prototipul femeii-uşoare, alături de care intenţionează să plece odată ce ar fi primit o sumă de bani, parte a moştenirii de la mama sa, pe care Fiodor Pavlovici întârzie să i-o dea. De altfel, şi lui Fiodor Pavlovici i se aprind călcâiele după Gruşenka, iar unde-şi bagă femeia „coada” se lasă cu… crimă. Când Fiodor Pavlovici este ucis, bănuielile pică pe toţi fraţii (mai puţin pe Alioşa), iar cercul de suspecţi se restrânge, în urma unei anchete pe care Dostoievski o prezintă cu lux de amănunte, la Dmitri şi Smerdeakov. Ultimul se sinucide în timpul procesului, iar Dmitri rămâne singurul acuzat în viaţă…

Ca şi în celelalte romane, Dostoievski a reuşit să redea extraordinar frământările fiecărui personaj. Până şi pe Gruşenka, femeia care pare să se lipească de toţi bărbaţii (la un moment dat, pune ochii chiar şi pe Alioşa, mezinul crescut la mănăstire), o arată capabilă de sentimente deosebite, cum nu ai crede la început. De altfel, dacă iau în calcul ce am mai citit de Dostoievski, cred că mi-a plăcut cel mai mult modul în care, la 1800 şi ceva, scriitorul rus dezvolta personaje complexe aşa cum unii nu reuşesc nici astăzi. Nu doar din acest punct de vedere, Fraţii Karamazov este un regal literar, care poate fi citit şi ca un roman poliţist, dar şi ca o cronică de familie, frescă socială sau mod de a privi relaţia cu Dumnezeu. Aşa cum spuneam la început, poate părea o nebunie să citeşti aşa ceva astăzi, dar este o aventură care merită, pentru că este vorba despre literatură de calitate.

P.S. Am ceva cu coperta. În niciun moment, cei trei fraţi nu sunt descrişi în ipostaza aleasă pentru ilustrarea volumului. De altfel, cred că se află toţi în acelaşi loc numai spre sfârşit, la procesul lui Dmitri.

femeia_in_viata_lui_dostoievskiF.M. Dostoievski, Fraţii Karamazov, Editura Polirom, 2011

0 comentarii la „„Fraţii Karamazov”, de F.M. Dostoievski

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *