Carmen Muşat: „Gheorghe Crăciun – o voce care ar trebui cunoscută mai ales de cei care se ocupă cu literatura română”

În seria de autor Gheorghe Crăciun au apărut până acum şase volume. O serie care va mai continua câţiva ani. De ce sunt importante aceste cărţi şi cine ar trebui să le citească, aflaţi din răspunsurile redactorului-şef al publicaţiei Observator cultural, Carmen Muşat.

De unde ideea aceasta, de a face o serie de autor Gheorghe Crăciun?

Carmen Mușat (foto: captură youtube)
Carmen Mușat (foto: captură youtube)

Ideea s-a impus într-un fel datorită faptului că Gheorghe Crăciun, care este un mare scriitor contemporan, a avut neşansa să moară tânăr – nici 57 de ani nu avea în ianuarie 2007, când s-a stins – şi opera lui nu a fost reeditată, nu a ajuns la publicul larg. Şi atunci, înainte de a discuta despre cărţi, este foarte important ca acestea să existe şi să ajungă la cititori din generaţiile actuale. Aşa că ne-am gândit, pe de o parte, să reedităm volumele care apăruseră deja, pe de altă parte, intrând în arhiva Gheorghe Crăciun împreună cu fiica autorului, Oana Crăciun, am descoperit acolo un adevărat şantier, cu foarte multe cărţi în stadiu avansat, manuscrise şi, pe lângă asta, o corespondenţă extraordinar de bogată, pagini de jurnal, volume de poezie, care conturează un profil foarte complex al acestui autor despre care multă vreme s-a spus că este un fel de Papă al postmodernismului românesc. De aici nevoia de a pune laolaltă, de a iniţia această serie de autor şi de a publica pas cu pas reeditări şi volume inedite. Cred că este nevoie să facem ca autori care din păcate nu mai sunt printre noi, autori importanţi, care au lăsat o urmă majoră în cultura română, să poată fi accesibili publicului din toate generaţiile.

 

Recent, aţi lansat două volume cărora chiar dumneavoastră le-aţi scris prefaţa. Deocamdată sunt şase cărţi. Bănuiesc că se bucură de succes, dacă editura a considerat potrivită continuarea seriei.

Da, din fericire volumele sunt receptate foarte bine atât de public, cât şi de critici. Am publicat primele două volume din serie în 2014: Acte originale / Copii legalizate – care nu fusese reeditat din 1982, anul apariţiei, volumul de debut al lui Gheorghe Crăciun, şi un altul, Mecanica fluidului, care a apărut în ediţie princeps în 2003, la o editură mică, deţinută de scriitorul Vasile Gogea, bun prieten şi el cu Gheorghe Crăciun, e vorba de Editura Grinta.

 

Din câte am văzut, aţi respectat un ritm de publicare de un volum la câteva luni…

Două pe an. Ne-am propus să lansăm la fiecare ediţie Gaudeamus câte două volume, astfel încât să existe timpul necesar receptării.

 

Editura Cartea Românească, la care au apărut până acum volumele, a trecut din administrarea Polirom în cea a Editurii Paralela 45. Ce se întâmplă cu seria de autor?

Rămânem la Polirom. De fapt, contractul semnat în 2014 este cu Editura Polirom şi, de altfel, dacă vă uitaţi pe volumele apărute anul trecut şi lansate la Gaudeamus, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu şi volumul inedit, Imagini, litere şi documente de călătorie, pe ele apare Polirom – Cartea Românească. Vom continua seria Crăciun, în aceeaşi concepţie grafică, la Editura Polirom.

 

Excelent. Atunci, urmează ca alte două cărţi să fie publicate la viitoarea ediţie Gaudeamus.

Sigur că da. Am încercat de fiecare dată să existe o legătură între volumele pe care le publicăm. Aşa cum a fost cu publicarea „debuturilor” lui Gheorghe Crăciun, debutul propriu-zis şi debutul dorit, am continuat apoi cu Compunere cu paralele inegale, reeditarea romanului, şi un volum inedit de eseuri, Scriitorul şi Puterea sau despre puterea scriitorului. Parţial, Scriitorul şi Puterea reia eseuri apărute în Cu garda deschisă şi în Reducerea la scară, două volume de publicistică apărute în timpul vieţii autorului, dar în legătură cu care avea oarecari dubii. Într-un interviu pe care i l-a dat criticului literar Marius Chivu, spunea că e foarte nemulţumit de volumul său, Cu garda deschisă, şi că dacă s-ar pune problema reeditării, nu şi-ar dori o reeditare în forma în care era atunci. Astfel că am încercat să reconstruim un traseu al gândurilor autorului şi, sub acest titlu, care este şi titlul unui eseu cu care se deschidea volumul respectiv, Scriitorul şi Puterea, am pus laolaltă toate acele eseuri în care Gheorghe Crăciun formulează foarte ferm o serie de consideraţii pe marginea acestui raport extraordinar de important în orice societate între scriitor, intelectual public şi putere. Puterea nu iubeşte scriitorii, dar nici scriitorii nu au motive să iubească puterea indiferent cine ar exercita puterea. Ideea pe care o reia şi o susţine Gheorghe Crăciun în multe dintre eseurile sale este că scriitorul, intelectualul public trebuie să fie un observator atent al deciziilor şi al acţiunilor celor care exercită puterea şi, în acelaşi timp, să sancţioneze orice derapaj.

 

Aşadar, sunt deja şase volume din serie. Câte vor mai fi? Aveţi un plan?

Unul fix, nu neapărat. Când am iniţiat seria, preconizam să publicăm cam 20 de volume, cu reeditări şi cu titluri inedite. Tot investigând arhiva, am descoperit alte şi alte titluri, aşa că, probabil, dacă editura va fi dispusă să ne găzduiască în continuare, vom depăşi numărul de 20 de volume.

 

Vreo 10 ani…

Cam aşa. Au trecut deja trei ani, anul acesta urmează a patra „tură”, ca să zic aşa…

 

Atunci, să facem loc în bibliotecă, eventual un raft special Gheorghe Crăciun. 🙂 Între cele mai recente titluri din seria de autor, Imagini, litere şi documente de călătorie. Un volum inedit.

Da. L-am descoperit ca atare în computerul lui Gheorghe Crăciun. Existau acolo două variante de carte, cu patru variante de sumar, aşa că am adăugat la eseurile incluse în ediţia mai consistentă şi acele eseuri pe care le-am găsit prinse în variantele de sumar. E un volum la care am ajuns întâmplător, căutând texte despre Mircea Nedelciu, pe care să le prindem în addenda volumului Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu. Şi pentru că am găsit mai multe astfel de texte, am considerat, împreună cu Oana Crăciun, că este mult mai bine să publicăm volumul întreg, care e, la rândul lui, o carte cu prieteni, în care sunt evocaţi scriitori, pictori, muzicieni, oameni care i-au fost aproape lui Gheorghe Crăciun, cu care a intrat în dialog şi personal, dar şi cultural. Sunt volume care pot sta oricând pe raftul întâi al oricărei biblioteci.

 

V-am ascultat cu ceva vreme în urmă, la un eveniment de la Librăria Pavesiana, vorbind despre cât de organizat era scriitorul Gheorghe Crăciun. Puteţi detalia, vă rog, modul în care îşi îndosaria lucrările?

Era foarte atent cu ceea ce scria şi am constatat, umblând prin arhiva lui, cea de hârtie şi cea electronică, faptul că în 2006 şi-a pus în ordine foarte multe dosare, texte. Îşi construia această arhivă şi se vede lucrul acesta. Nu îi era deloc indiferent ce lasă în urmă şi în ce ordine îşi lasă cărţile şi textele. L-a preocupat categoric arhiva, ce se va întâmpla cu textele lui, chiar la un moment dat mărturisea că are uneori impresia că toate textele sale ar merita să fie publicate, tocmai pentru a pune în evidenţă un mod de lucru. Un mod de lucru care trădează o extraordinară exigenţă faţă de cuvântul scris şi faţă de responsabilitatea scriitorului pentru ceea ce lasă în urmă.

 

Văzând toate aceste manuscrise şi cât de organizat era Gheorghe Crăciun, ce anume v-a impresionat cel mai mult la acest scriitor?

Gheorghe Crăciun a fost un constructor, avea vocaţia construcţiei. A construcţiei textuale, dar şi a construcţiei instituţionale. Un om de o verticalitate a opiniei fantastică, un om care-şi asuma întotdeauna opţiunile estetice şi ideologice, şi care nu făcea niciodată rabat de la calitate. Cred că Gheorghe Crăciun, un scriitor de o mare originalitate, vizionar aproape în tot ceea ce a scris, este o voce de care literatura română nu se poate dispensa şi care ar trebui cunoscută, cred eu, nu doar de publicul cititor, ci mai ales de cei care se ocupă cu literatura română. De scriitori, de critici din generaţii mai noi.

 

*

Gheorghe Crăciun (1950-2007), prozator, eseist, teoretician şi critic literar, este unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982, 2014), Compunere cu paralele inegale (1988, 2015), apărut şi în limba franceză cu titlul Composition aux parallèles inégales (2001), Frumoasa fără corp (1993, 2007), Mecanica fluidului (2003, 2014), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, publicistică, de teorie şi critică literară, precum Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000) (2006). Este prezent în numeroase antologii de proză, precum Desant ’83 (1983), Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice (1994, 1999), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Generaţia ’80 în proza scurtă (1998), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999), Literatura română postbelică între impostură şi adevăr (2000), Tizenegy kortárs román prózaíró (2005), Top 22. Teil II. The Only Way Is Up… (2005), Les Belles Étrangères. Douze écrivains roumains (2005), Plural [26:2 2005]. Eromania (2005). A primit, între altele, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului (1997, 2002). (sursa foto Gheorghe Crăciun: theobserver.ro)

*

Seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun reuneşte atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie şi critică literară deja consacrate, cît şi volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa.

Seria este deschisă de romanul de debut, Acte originale/Copii legalizate (variaţiuni pe o temă în contralumină), urmat de volumul de proză şi eseuri Mecanica fluidului, romanul Compunere cu paralele inegale şi o ediţie revizuită a volumelor de publicistică Cu garda deschisă şi Reducerea la scară sub titlul Scriitorul şi Puterea sau despre puterea scriitorului.

Acestora li se vor adăuga romanele Frumoasa fără corp şi Pupa russa, cărţile de eseuri În căutarea referinţeiTeatru de operaţiuni, dar şi cîteva lucrări nepublicate pînă acum (Lentila sfericăOperaţii pe cărţi deschiseMono-stereo).

Seria va fi completată de volumul Aisbergul poeziei moderne, „una dintre cele mai solide şi înnoitoare cărţi scrise la noi în ultimele decenii”, în opinia criticului şi teoreticianului literar Mircea Martin, Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), de volume de poezie şi proză inedite, precum şi de corespondenţa şi interviurile lui Gheorghe Crăciun.

*

Interviul cu Carmen Muşat este cules în urma unei emisiuni radio. Înregistrarea integrală – aici.

2 comentarii la „Carmen Muşat: „Gheorghe Crăciun – o voce care ar trebui cunoscută mai ales de cei care se ocupă cu literatura română”

  • 8 iunie 2017 la 07:12
    Permalink

    Două îndreptări necesare:

    1. Nu volumul „Mecanica fluidelor” a apărut în ediție princeps la Editura „Grinta”, ci volumul „Doi într-o carte…”.

    2. Editura nu era „deținută” de mine, ci de poetul Gabriel Cojocaru (șa cum este și azi). Eu am fost doar redactor șef, iar la volumul lui George am fost redactor de carte.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *