„Holy Cow”, David Duchovny

Un roman care poate să-ţi placă sau nu. Cale de mijloc nu există. Fie te distrează, fie te irită. Fie te face să te simţi bine, fie te îndeamnă să spui „ce, mă, iegzact asta ne mai trebuia, o carte scrisă de ăla din Dosarele Ics? Se dă şi ăsta scriitor mai nou?”.

Ei, dacă a scris o carte, poate nu e neapărat scriitor. Ori, dacă e, ce? Să nu ne ofuscăm dâmboviţean, că nu ne fură nimeni pâinea de la gură, nouă, megascriitorilor hipertalentaţi de pe lângă târgul lui Bucur. „Holy Cow” e doar o bărcuţă lansată la apă ca multe alte bărcuţe de pe la noi, pentru care se sacrifică păduri, mai mult sau mai puţin fără rost. Ţine de fiecare cititor în parte s-o înţeleagă aşa cum poate, să se amuze aşa cum poate sau să se irite, ai ghicit, aşa cum numai el poate.

Pentru că, da, cartea lui Duchovny solicită, de la primele pagini, un soi de înţelegere tacită între tine, cititorul, şi ea, vehiculul de idei. Şi-n primul şi-n primul rând, trebuie să accepţi că (până şi) ea are nişte idei. Să treci peste convenţii, să înţelegi că naratorul este o vacă şi să accepţi că anumite lucruri de acolo se petrec cam la fel ca în desenele animate. Să înţelegi că totul a fost făcut în joacă, nu pentru vreun fel de legitimare absurdă, cum numai pe la noi se poartă (da, am o carte, sunt scriitor), ci ca o distracţie.

Cred că se vede clar joaca în stilul lui Duchovny (Doamne, până la mine se aud bălăcărelile unora că am îndrăznit să vorbesc de stil aici!). Aşadar… Duchovny scrie „ca o vacă”. Elsie se confesează, iar cartea asta e un soi de monolog, pe alocuri adaptat unui scenariu. O scriitură simplă, jucăuşă, amuzantă – cât timp nu cauţi pe fiecare pagină oboseala din glume. Cumva, să încerci să vezi totul ca un copil, deşi glumele de acolo nu sunt tocmai pentru copii.

O carte. Cu o vacă pe nume Elsie, un porc şi un curcan, cu toţii căutând o evadare. Vaca, în India, unde, se ştie, suratele ei traversează venerate pe trecerea de pietoni, porcul, în Israel, unde are şanse mari să nu fie poftit de nimeni, iar curcanul, unde în altă parte decât în Turcia, că doar turkey e numele lui. Totul, pornind de la momentul declanşator în care, pe fereastra unei case, Elsie vede cutremurată o emisiune TV în care se prezintă drumul animalelor de la fermă în galantare. De unde, tot felul de critici la adresa „sistemului”, Elsie demonstrând că nu este chiar „vacă”, în sensul acela peiorativ pe care am încercat să-l injectez în plan secund atunci când am menţionat că Duchovny scrie „ca o vacă”.

„Eu, una, mă întrebam dacă nu cumva toată lumea animală, în afară de mine, se prinsese deja că oamenii ne mănâncă pe toţi şi ne mai şi aruncă fără măcar să ne mănânce, de parcă suntem doar gunoi fără nicio valoare. La o adică, dacă tot mă ucideţi ca să mă serviţi la masă, măcar mâncaţi-mă şi căcaţi-mă, ca să reintru în circuitul naturii. Nu mă omorâţi inutil.”

Vaca, porcul şi curcanul îşi fac iluzii. Zboară cu avionul – ei, da, aici ai nevoie de un efort ceva mai mare ca să-ţi imaginezi că animalele astea chiar pot să treacă de filtrul din aeroport, sperând că dincolo vor găsi libertatea. Fiecare, pe cont propriu, pentru că libertatea fiecăruia e în altă ţară. Dar, la un moment dat, chiar Elsie zice:

„Oamenilor le plac zidurile, e ceva în firea lor, însă toţi meşterii de ziduri şi garduri nu înţeleg un lucru: când construiesc ziduri ca să-i ţină pe alţii afară, se închid singuri în spatele lor. Un singur zid creează două închisori, nu una. Poate că închisoarea dinspre partea constructorilor e ceva mai mare şi oferă condiţii mai bune, însă e doar o chestiune de proporţii.”

Cum ar veni, cauţi să treci zidul şi-ţi dai seama că şi dincolo eşti tot de o parte a lui, ca şi aici. Morala? Libertatea şi fericirea e în drum. Scurt pe doi. Plus o mulţime de consideraţii despre tehnica modernă, ecologie, război, mediatizare şi lecţii peste lecţii pe care editorul i le transmite lui Elsie (deci un editor, da?, în relaţie cu o vacă) pentru ca romanul să nu plictisească.

Posibil să spui „vax!”, „boring!”, „fugi d-acilea!”. Dar poate n-ar strica s-arunci un ochi peste vaca asta a lui Duchovny. Măcar pentru că a studiat literatura engleză la Princeton (Duchovny, nu vaca) şi a obţinut diploma de master la Yale (asta, cu „obţinut”, vine de la editură şi e simpatică, mai ales în sensul românesc al termenului). Zic să-i dai o şansă. Măcar cât e caniculă. Poate, moleşit de căldură, o să fii mai puţin încrâncenat.

Editura Polirom, 2015, 176 de pagini, traducere din limba engleză şi note de Ioana Filat

3 comentarii la „„Holy Cow”, David Duchovny

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *