Mărturia unui imigrant norocos

Gulwali Passarlay avea 12 ani când mama sa l-a trimis de acasă, departe de haosul din Afganistan. Pentru a înţelege drama din această ţară, trebuie să te gândeşti în primul rând la zbuciumul din sufletul unei mame care ajunge să considere că e mai bine să-şi arunce fiul în mâinile traficanţilor de persoane, în mâinile unei promisiuni, decât să-l ţină alături de ea, în mijlocul unui jihad prost înţeles.

Pentru mama lui Gulwali, momentul de cotitură a fost atunci când armata americană i-a ucis pe tatăl şi bunicul băieţelului. Se întâmpla în 2006, în împrejurări detaliate în această carte. Cert este că Gulwali a plecat de acasă îndurerat, chiar fără să-şi dea seama de provocările drumului la care se înhăma.

În ce a constat drumul? În zeci de fragmente de traseu în care Gulwali şi alţii ca el au fost pasaţi de la un intermediar la altul. În situaţii-limită, în care viaţa părea foarte fragilă, dar prin care un astfel de băiat, maturizat brusc, a trecut ca şi cum ar fi jucat într-un thriller. În lecţii ale existenţei, care au cizelat o personalitate despre care este foarte posibil să mai auzim din moment ce Gulwali Passarlay şi-a mărturisit intenţia de a juca în rol în viitorul politic al Afganistanului.

„(…) în astfel de situaţii supravieţuirea era mai presus de prietenie, mărturiseşte undeva Gulwali. Jocul spunea că, dacă un jucător primea şansa de a merge înainte, atunci trebuia să profite de ea.”

Şi în altă parte:

„Aici, în Junglă, abia dacă eram consideraţi fiinţe umane. Noi eram animalele care dădeau numele acestui loc”.

Gulwali Passarlay este un supravieţuitor norocos. Probabil, oricine în locul său, cu intelectul său, s-ar gândi că dacă a supravieţuit unei asemenea încercări, înseamnă că este menit să facă mai mult. Cum sunt şi cazurile Malalei Yousafzai (la 9 ani, era împuşcată în cap de talibani) ori al nord-coreencei Yeonmi Park, care, odată scăpate de coşmar, încearcă să producă o schimbare în bine pentru ţarile lor natale. Gulwali, unul dintre milioanele de refugiaţi care au fugit şi fug de războialele din Siria, Afganistan şi Irak (numai anul trecut au sosit în Europa peste un milion de refugiaţi, conform celui mai recent număr al revistei National Geographic), poate fi o schimbare pentru ţara lui de origine. Dar nu numai atât.

Unul dintre aspectele pentru care este importantă cartea aceasta este modul în care devoalează principiile de funcţionare a reţelelor de traficanţi de persoane.

„Eram de foarte multe naţionalităţi, sutele de oameni fiind rezultatul acţiunii colective a diferiţi intermediari: fiecare avea micuţa lui turmă. (…) Un lucru era clar: exista o infrastructură bine organizată. În ciuda numărului mare de oameni aflaţi în mişcare şi a distanţelor uriaşe pe care le străbăteam, sistemul era destul de eficient. Eram într-o permanentă stare de incertitudine, dar cel mai nesigur mă simţeam în mâinile diferiţilor şoferi (…).”

Organizaţiile ori cei care veghează la respectarea dreptului umanitar internaţional ar putea conspecta serios de aici. Poate în timp se va întâmpla ceva pozitiv. Ori, măcar, citind astfel de experienţe, vom înţelege mai uşor exodul şi nu ne vom mai gândi la posibilul terorist din cel care fuge de terorişti.

Până când va fi un candidat la preşedinţia Afganistanului, Gulwali se şcoleşte în Anglia. Pe de altă parte, a purtat torţa olimpică în numele Marii Britanii, în iunie 2012, semn că este deja recunoscut ca un om care poate provoca schimbări. Să-l urmărim.

Gulwali Passarlay (împreună cu Nadene Ghouri), „Cer întunecat. Fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie”, Editura Polirom, 2016

Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *