Mr. Peanut

Cineva îmi spunea odată că, dacă vreau să scriu un roman de succes ar trebui să includ o poveste de dragoste, un sfârşit tragic şi ceva intrigă poliţistă. Adam Ross parcă ar fi fost martor la acea discuţie. Fiind şi romanul lui de debut (observ că ezită să-şi dezvăluie anul naşterii; cred că e 1962), prezenţa celor trei elemente mă pune pe gânduri. E o reţetă, dar una care are nevoie de măiestria celui care o aplică. Iar Adam Ross reuşeşte. Zic eu.

Nu numai că subiectul abordat este oricând actual – relaţia dintre soţi -, dar şi structura romanului este una inovativă, cu rădăcini în stilul lui Nabokov. Acţiunea este ca un album foto în care pozele, iniţial aşezate cronologic, au fost amestecate. Cu atenţie de şahist, Ross creşte suspansul prin reaşezarea „pozelor”.

Soţia lui Pepin moare din cauza unei reacţii alergice puternice în urma consumării unui pumn de alune. Pepin este investigat de doi detectivi, iar povestea unuia dintre cei doi, Sheppard, devine centrală şi se aseamănă până spre identificare cu cea a lui Pepin. În ambele planuri, soţii caută să vadă unde li s-a rătăcit dragostea. Alice pierde câteva sarcini şi se îngraşă teribil, după care urmează o cură de slăbire drastică. Pe celălalt plan, Sheppard are o amantă şi, când în sfârşit îşi dă seama că singura femeie pe care a iubit-o vreodată a fost soţia, se întoarce la ea, dar, tragic, soţia este ucisă, nu se ştie de cine (poate chiar de el).

Nu totul e perfect la Adam Ross, dar un astfel de debut impresionează prin fineţea cu care reuşeşte un fel de operaţie pe cordul deschis al cuplului. N-am prea apreciat scenele sexuale explicite, dar am înţeles că l-au ajutat pe scriitor să-şi păstreze naturaleţea. Are şi o descriere amănunţită a unor insule din Hawaii, care ar fi putut să lipsească, dar, ca întreg, romanul face banii (37 de ron).

Adam Ross, „Mr. Peanut”, Polirom, 2010

0 comentarii la „Mr. Peanut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *