Skip to content →

Constantin Piștea Posts

„În căutarea lui Audrey” de Sophie Kinsella

Pentru o scriitoare care a publicat o mulțime de cărți ușurele și amuzante ale căror titluri încep cu „La cumpărături…” („…în rochie de mireasă”, „…cu sora mea”, „…cu bebe”, „…pentru vedete” etc.), ori pentru cineva care a studiat filozofia şi economia la Oxford, un roman dedicat adolescenţilor, precum „În căutarea lui Audrey”, trebuie să fi fost ceva tare interesant. Un soi de provocare.

Sophie Kinsella scrie chiar foarte bine. Aici, la prezent, utilizând vocea narativă a personajului principal, Audrey, o fetiţă cu ceva probleme de socializare, cauzate de un eveniment neclar petrecut la şcoală.… Citeşte în continuare

Comentează

Liliana Corobca: „Mi-am propus să intru în pielea unui cenzor şi să simt ce a simţit el”

„Caiet de cenzor”, cel mai recent roman al Lilianei Corobca, apărut la Editura Polirom, porneşte de la un fapt real: fuga din ţară a unui cenzor. Scriitoarea şi-a imaginat cum ar fi fost ca acel cenzor, o femeie, să fugă având asupra sa un caiet de „notiţe”, pe care să i-l trimită peste ani, după schimbarea regimului, chiar cercetătoarei şi pasionatei de cenzură cu numele Liliana Corobca. Ce a ieşit? Un soi de călătorie în instituţia cenzurii.Citeşte în continuare

Comentează

„O viaţă măruntă” de Hanya Yanagihara

Poate că sistemul de notare al site-ului goodreads, acolo unde-mi ordonez lecturile, nu este cel mai onest cu putinţă (cu steluţe, nota maximă 5), însă măcar câteodată poţi trage nişte concluzii limpezi. Cum e în cazul acestui roman, „O viaţă măruntă” de Hanya Yanagihara, care, la ora la care mă încumet să-l recomand, are nu mai puţin de 72.555 de notări, cu o medie de 4,26. 5 stele înseamnă „it was amazing”, 4 – „really liked it”.… Citeşte în continuare

Comentează

„Defalcare. Aproape nicio amintire” de Lydia Davis

Am purtat-o pe Lydia Davis în geantă zile, săptămâni la rând, şi-am scos-o de fiecare dată când am simţit nevoie de altceva. Volumul acesta, care încapsulează două dintre cărţile sale apărute în 1986 şi 1997, mi-a oferit de multe ori detaşarea pe care cred că o regăsesc doamnele pioase care-şi recită psalmii din cărticelele de rugăciuni.

Lydia Davis nu se poate citi altfel. Doar în porţii mici, pentru că scrisul său condensat îşi schimbă deseori perspectiva, şi te simţi ca o minge de squash, ricoşând dintr-un perete în altul.… Citeşte în continuare

Comentează

„Arhanghelul Raul” de Ovidiu Eftimie

Romanul lui Ovidiu Eftimie, ziarist pe care poate-l ştii de pe site-ul Times New Roman ori de pe blogul lui, eftimie.net, corespunde stilului cu care s-a afirmat: ironie, sarcasm, umor ca armă critică, totul brodat pe realităţi româneşti uşor de recunoscut.

Ideea lui e asta: un publicitar moare şi trece în Iad, unde ajunge invulnerabil. Cum acolo e cam aglomerat, unii construiesc un soi de nou Turn Babel, ca să se întoarcă în lume. Se presupune că ar exista o gaură prin care invulnerabilii reintră în lume, o spărtură spaţiu-timp care, din toată lumea, şi-a găsit să se fixeze tocmai la Teiuş.… Citeşte în continuare

Comentează

Exerciţii pentru ultrageniali, de la Mensa

Despre ce este Mensa, puteţi afla multe chiar de pe site-ul organizaţiei: mensa-romania.ro. În principiu, cei care fac parte din Mensa caută şi promovează oameni deştepţi. În cazul acesta, copii.

„Suzy merge la o şcoală nouă. Dintre noii ei colegi, pe Fred îl place, dar pe Graham, nu. Pe Ross îl place, dar pe Anna, nu. Pe Mandy o place, dar pe Sandra, nu. O place pe Sarah?”

Exerciţiul acesta chiar are o rezolvare. Şi nu vă gândiţi că e foarte greu, pentru că e la primul din cele trei niveluri de dificultate Mensa, adică intră la „minte superantrenată”.… Citeşte în continuare

Comentează