Unei cititoare

Nu mă cunoașteți, nu vă cunosc, însă astăzi v-am zărit coborând din tramvai. Ceva, nu ştiu ce, mi-a orientat privirea spre dumneavoastră, m-a făcut să vă aleg dintre zecile, poate chiar sutele, de oameni care se înghionteau spre trecerea de pietoni. Stăteam pe trotuar, aşteptam să vină şi la mine verdele, iar dumneavoastră, singură printre acei oameni înghesuiţi, eraţi la vreo 30 de metri de mine. La început, v-am privit din profil, după care mi-aţi întors spatele, fără să aveţi habar de lucrul acesta. Fără să ştiţi că, prin cine ştie ce joc al hazardului, era unul, ziceţi-i chiar şi nebun, care vă privea fascinat.

Citeaţi o carte, nu ştiu ce carte, pentru că eram prea departe ca să-mi dau seama, însă v-am privit uimit coborând din tramvai cu ochii în carte şi mergând câţiva paşi, tot aşa, ca şi cum, cuprinsă de subiect, aţi fi vrut să terminaţi paragraful ori capitolul ori o anumită scenă. Mi-aş fi dorit enorm să aflu ce citeaţi atât de prinsă, printre toţi acei oameni cu sacoşe, printre acei oameni apăsaţi de ziua de muncă ori printre acei pensionari într-o grabă lentă către nicăieri.

Am rămas cu gândul la părul dumneavoastră negru, prins în spic la ceafă, şi la ochelarii dumneavoastră, la cizmele şi blugii care lăsau de înţeles că puteţi fi cadru didactic pe la vreun gimnaziu ori vânzătoare de abonamente pe la vreo regie autonomă (să-mi scuzaţi simţul eronat, în caz am dat mult pe lângă). Aţi închis cartea abia la trecerea de pietoni, dar eraţi deja cu spatele, iar cartea abia se mai vedea printre cei care vă înconjurau. Până la urmă, s-a făcut şi la mine verde şi am fost nevoit să traversez, deşi, recunosc, m-aş fi abătut fericit din drum şi aş fi alergat spre dumneavostră, dacă nu m-ar fi oprit certitudinea că aş fi putut părea pur şi simplu nebun. Şi-apoi, ce să vă fi spus? Că mă bucur să văd o doamnă citind cu o asemenea pasiune?

Nici acum nu ştiu ce anume am vrut să vă transmit când m-am apucat de scris ori ce v-aş fi spus dacă aş fi dat frâu liber pornirii din acele clipe aproape mistice. Poate să-mi arăt cumva recunoştinţa că, asemenea curcubeului, astfel de minuni încă se mai petrec. Să vă fac să înţelegeţi, deşi sunt aproape convins că aţi ajuns deja la această semnificaţie, că lumea asta e mult mai frumoasă când oamenii citesc şi că-mi este imposibil să-mi imaginez acest oraş populat numai cu persoane care coboară cu ochii în cărţi din tramvaie.

Cu siguranţă nu sunteţi perfectă. Aveţi problemele dumneavoastră, supărări, încrâncenări şi momente în care nicio carte nu mai contează. Însă a existat astăzi, peste liniile de tramvai, un cuplu de forţe care ne-a unit aşa cum tipografia pune cap la cap două coperţi care nu se privesc ochi în ochi niciodată. Coperţile unei cărţi pe care ar fi bine dacă ar citi-o cât mai mulţi.

Foto: Reading Girl Distracted By Cat – Rick Beerhorst (2013) – crop. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *