Sfârşit de “iţblec-iţuait”

  •  
  •  
  •  
  •  

Pe unii, faptul că a murit Michael Jackson îi lasă reci. La mine, vestea a ajuns brusc, surprinzător, aşa cum mi s-ar putea transmite, de exemplu, că de mâine mi se reduce salariul la jumătate. Dacă în privinţa aspectului financiar încă mai trag speranţe (deocamdată ele au mai multă forţă decât mine), în ce-l priveşte pe Michael, chiar că nu mai am la ce să visez. S-a dus cu totul, iar cei care-l acuzau de pedofilie pot respira uşuraţi.
Pentru mine, el a rămas artistul de la care îmi place orice melodie. Aşa că nu a murit. A rămas acolo, în colţul amintirilor mele, cu zilele copilăriei în care, dacă nu mă prosteam imitându-l pe Elvis, făceam piruete şi strâmbături din şolduri ca Michael. De la el am început să învăţ engleza, chiar dacă geneza în acest domeniu a însemnat o prosteală cu titlul “iţblec-iţuait”. Apoi, trebuie să-i mulţumesc pentru stilul de dans pe care l-a inventat, fapt care mi-a permis, prin imitaţie, să câştig un concurs de mister prin clasa a cincea. Nu-i port pică pentru nimic. Habar n-am dacă a molestat pe cineva, câte sute sau mii de operaţii estetice şi-a făcut, nici nu mă interesează lucrurile astea. Tot ce contează este faptul că, odată cu moartea lui, o parte din amintirile mele se clasifică într-un dosar la care nimeni, niciodată, nu va mai avea nimic de adăugat.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *