Neguţătorii de informaţii

  •  
  •  
  •  
  •  

Tot scandalul ăsta cu Gică Popescu – informator al Securităţii este emblematic pentru modul în care suntem organizaţi mintal, ca români, şi pentru cum se face presă în România. Ca să ajungi să titrezi Secu şi Baciu (Gazeta Sporturilor) sau Gică Popescu a turnat la Secu (Adevărul) mi se pare un exerciţiu care arată, pe deplin, că libertatea de exprimare stă la loc de cinste în România. Titlurile suscită interesul, te fac să cumperi ziarele sau să accesezi siturile. Ambalajul este, fără îndoială, atrăgător, la fel cum în cazul tabloidelor nudurile şi prostia fac tirajul.

Gazeta şi Adevărul au mizat pe subiectul acesta dintr-un evident interes de marketing. Într-o zi de luni, hârtia trebuia colorată cu ceva tare, iar fostul fotbalist Gheorghe Popescu rămâne un personaj care atrage. Faptul că s-au găsit prin dosarele CNSAS vreo trei hârtii în care tânărul Gică vorbea despre atmosfera din jurul echipei la care evolua nu mă impresionează cu nimic. Este evident o încercare de discreditare a foarte posibilului candidat la alegerile pentru preşedinţia FRF. Cine ar avea acest interes? – întrebare retorică.

Mai mult decât sensul unei astfel de „bombe” de presă m-a marcat declaraţia redactorului şef de la ProSport, Dan Filoti. Într-o emisiune la sport.ro, acesta a mărturisit cum, cu câteva zile înainte, cineva i-a propus subiectul „dosarele Securităţii” contra unei sume de bani. Asta în condiţiile în care ziarul are jurnalist acreditat la CNSAS. Dan Filoti, din varii motive (informaţii neconcludente sau vagi, lipsă de încredere în surse etc.), a refuzat propunerea, iar azi de dimineaţă „afacerea” dosarelor a fost pe prima pagină la concurenţă. La altceva vreau să ajung… Mi se pare incredibil cum, la 20 de ani de la aşa-zisa revoluţie, s-a ajuns ca unii să se ocupe cu vânzarea de informaţii din arhivele fostei Securităţi. Cât de veridice sunt ele rămâne de văzut. Gică Popescu va încerca să le demonteze, din câte a spus, vineri, într-o conferinţă de presă. Dar ca unii, şoareci de arhivă, să caute picanterii prin dosare şi apoi să le livreze presei mi se pare dincolo de orice limită. Nu mai e mult şi, pe la Piaţa Romană, lângă vânzătorii de DVD-uri piratate, o să vedem neguţători de informaţii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *