Aş dori să schimb…

  •  
  •  
  •  
  •  

Există o bancă în Bucureşti, în care, dacă vrei să interacţionezi cu omul de dincolo de ghişeu trebuie să urli. Specialist în număratul banilor, personajul care te priveşte ca un doctor fără halat, dar curat şi strălucitor de parcă ar face reclamă la feng-shui, se protejează printr-o fereastră de sticlă atât de groasă încât ar putea îmbunătăţi TAB-urile. De câteva luni, nu s-au găsit fonduri pentru introducerea unor microfoane, aşa cum, de pildă, există la unele ghişee CFR. Probabil e o distracţie pentru bancheri să te vadă cum te milogeşti pentru un schimb valutar. “Vreau să cumpăr…” “Nu vă supăraţi, dar nu vă aud.” “Aş dori să schimb…” “Îmi pare rău, vorbiţi mai tare…” Şi-aşa îţi vine să-ţi iei banii şi să mergi într-un sanatoriu, la oamenii normali. Dar când să te retragi cu simţurile încă intacte, îţi zici “haide, băi, să încerc”. Şi urli. “VREAU SĂ SCHIMB…” Şi spui suma. Aşa, ca să te-audă toată lumea, măcar până la kilometrul zero. Când, în sfârşit, specialistul pricepe, îţi dă chitanţa, ieşi potolit, ca un ou fiert sub un jet de apă rece. Partea bună: ţi-e foame, că te roade cafeaua de dimineaţă, poate nu ţi-ai mai luat haine noi de nu ştiu când, dar măcar au auzit cei din jur că ai bani. Şi mai zic unii că e criză! Nici măcar de nervi.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *