Ziaristul – prostituată intelectuală?

Am găsit aici un citat interesant. Cel puţin interesant. Se potriveşte pentru presa românească de astăzi (inclusiv pentru cea militară):

“Nu exista, in acest moment al istoriei, o presa independenta in America. O stiti si o stiu! Nici unul dintre voi nu indrazneste sa scrie opinii oneste, si daca ati face-o, stiti dinainte ca nu vor fi niciodata publicate. Sunt platit in fiecare saptamana pentru a-mi tine opiniile oneste in afara hartiei de care sunt legat. Altii dintre voi primesc salarii similare pentru lucruri similare si oricare dintre voi ar fi atat de inconstient incat sa scrie opinii oneste ar ajunge pe strada cautandu-si o alta slujba. Daca as fi permis opiniilor mele oneste sa apara intr-unul din articolele mele, nu as mai avea aceasta ocupatie in mai putin de 24 de ore.
Treaba jurnalistilor e sa distruga adevarul; sa minta de-a dreptul; sa perverteasca; sa denigreze; sa se gudure la picioarele diavolului si sa isi vanda tara si rasa ca sa-si castige painea de fiecare zi. O stiti si o stiu si eu, si ce absurditate e asta cand toastezi pentru o presa independenta?
Suntem instrumentele si vasalii bogatilor din spatele scenei. Suntem niste marionete, ei trag sforile si noi dansam. Talentele noastre, posibilitatile noastre si vietile noastre apartin altor oameni.
SUNTEM PROSTITUATE INTELECTUALE”

John Swinton, fost redactor-sef, New York Times, 1953
Nota: declaratia a fost facuta in momentul in care Swinton tinea un toast la intalnirea festiva anuala a Clubului New York Press

Citeşte şi:

0 thoughts on “Ziaristul – prostituată intelectuală?”

  • Crede-ma ca, de fiecare data cand imi pica in mana cate un ziar, sau cand am ocazia sa urmaresc un buletin de stiri, in special la TV, ma autofelicit pentru decizia de a renunta la meseria de jurnalist. Sentimentul de multumire deplina pentru aceasta decizie l-am avut si cand am vazut interviul lui Eugen Istodor cu Radu Paraschivescu (ca idee, daca nu l-ai vazut: http://www.catavencu.ro/editia_din_2_mai_2009_cu_radu_paraschivescu-7679.html) si il am si acum cu tot scandalul asta de la Cotidianul… Pacat, caci la cat entuziasm aveam in urma cu vreo zece ani, nu credeam ca ma va putea opri ceva sa practic aceasta meserie… Cata naivitate!

  • Incep sa te inteleg, desi in urma cu cativa ani, cand eram, la randul meu, entuziast, nu reuseam sa-mi dau seama cum de ai luat hotararea sa iesi din presa.
    Era o vorba prin scoala militara: "numai prostii raman!". Multi plecau, ramaneau doar constransii sau naivii. Cam asa e si in presa, dar rezerva ziaristului ramane literatura, care pana la urma ramane doar un vis, o forma de defulare. Cei care pot trece de la una la alta au o scapare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *