Un păcat formal – „Cronica regelui aiurit” de Gonzalo Torrente Ballester

  •  
  •  
  •  
  •  

Pe vremea regelui Filip al IV-lea, Spania era dominată de ipocrizie, mohoreală şi vicii. Cel puţin aşa apare ea în cartea lui Ballester, înţeleg una dintre cele mai ironice şi amuzante scrise de el.

Regele e tânăr, are vreo 20 de ani, este căsătorit, dar din cauza îngustimii principiilor vremii, nu are voie să-şi vadă soţia fără haine. Vizitează o prostituată, dar, din nefericire pentru el, din vorbă-n vorbă, cam tot regatul află despre aventura lui, aşa că nu-i rămâne altceva de făcut decât să lanseze ideea care-l frământă, cea cu nuditatea reginei, pe care, la fel, din gură-n gură, poporul o rumegă în toate cotloanele.

Inchiziţia, preoţii, oamenii obişnuiţi ajung să judece şi să-şi exprime acordul sau opoziţia în legătură cu dorinţa lui. Era un păcat să-ţi vezi consoarta în postură de Eva, iar preoţii analizau dacă nu cumva păcatul regelui avea să se răsfrângă asupra poporului. Astfel, flota Spaniei ar fi fost învinsă, iar vistieria regatului s-ar fi golit.

După tot felul de jocuri de culise şi discuţii savuroase, care fac farmecul acestei cărţi, regele şi regina reuşesc să se „vadă” la o mânăstire, iar când veştile despre flotă sunt bune, lumea trage concluzia că, până la urmă, păcatul regelui este al regelui. De fapt, chiar dacă toţi îl consideră formal păcat, în spatele discuţiilor, până şi preoţii sunt vicioşi, măcinaţi de pofte carnale şi intrigi sau discuţii cu Diavolul.

Cartea lui Ballester e genul de comedie savuroasă care-ţi dă de gândit şi nu se uită imediat ce o termini. E un alt fel de roman istoric, profund, detaliat şi ironic în acelaşi timp.

Gonzalo Torrente Ballester, „Cronica regelui aiurit”, Humanitas fiction, 2007

Sursa foto scriitor: http://www.rtve.es

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *