Radu Cosaşu, povestitorul de la Şosea

  •  
  •  
  •  
  •  

Update:
A fost o seară frumoasă. Sala de la Muzeul Ţăranului Român s-a dovedit puţin cam mică pentru întâlnirea cu Radu Cosaşu, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, şi anul trecut, cu ocazia Festivalului Internaţional al Literaturii. În asistenţă, i-am dibuit pe scriitorul Filip Florian, actorul Mihai Călin şi criticul de film Alex Leo Şerban. Asta din ce mai cunosc şi eu… 🙂
Radu, ca de obicei, savuros, atât de savuros că mi-e jenă să-i spun pe numele mic. L-am văzut pentru prima dată “pe viu”, aşa că am căscat ochii cât urechile ca să-l văd bine pe scriitorul ăsta veşnic tânăr, spiritual, profund şi cu un simţ al umorului extrem de ascuţit. Am fost chiar mândru să spun că “uite, de asta cumpăr eu Gazeta, că scrie Radu Cosaşu în ea…”. Oricum, promit să citesc în perioada următoare din proza lui, care mi se pare inegalabilă. Iar articolele din “Dilema Veche” sunt mărturie săptămânală pentru vivacitatea acestui scriitor mare.

Miercuri, 14 octombrie 2009, la ora 19.00, la Povestitorii de la Şosea (Clubul Ţăranului, Muzeul Ţăranului Român), invitatul serii este Radu Cosaşu. Moderator – Paul Cernat.Povestitorii de la Şosea este un proiect care îşi propune să aducă în faţa publicului MŢR, lună de lună, pe unii dintre cei mai apreciaţi scriitori români.

Discuţiile dintre scriitor şi cititorii lui, purtate de fiecare dată după lectura unui fragment de roman sau a unei povestiri, sunt deseori mai incitante, mai autentice şi mai lămuritoare decât clasicele dezbateri critice.

Radu Cosaşu este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români contemporani. A fost redactor la revistele Sportul popular şi Cinema (1967-1987), iar după 1989 devine cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi Dilema veche). Din 1993, lucrează în redacţia revistei Dilema veche, unde, de la primul număr, semnează rubrica “Din vieaţa unui extremist de centru”. În perioada 1973-1989 a publicat un ciclu de nuvele (în şase volume) intitulat Supravieţuiri (Editura Cartea Romaneasca) şi inspirat din experienţa sa politică şi literara, pus sub semnul unei consecvente autocritici duse până la autoironie. După 1989, aceste Supravieţuiri, fără modificări oportuniste, la zi, au fost montate într-o ordine cronologică, permiţând o nouă lectură, în sensul clasic al unei “educaţii sentimentale”, precum şi în cel postmodern al autoficţiunii (Rămăşiţele mic-burgheze, 2002; Armata mea de cavalerie, 2003; Logica, 2004; Pe vremea când nu mă gândeam la moarte, 2005; Gărgăunii, 2006). În afara acestui ciclu nuvelistic au mai apărut: Mătuşile din Tel Aviv (1993), O supravieţuire cu Oscar (1997), InSISIFicarea la noi pe Boteanu (1998), Autodenunţuri şi precizări (2001). În 2007 a fost laureatul Uniunii Scriitorilor, conferindu-i-se Premiul Naţional pentru Literatură.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *