„Alianţa” cu Bulgakov

  •  
  •  
  •  
  •  

Maestrul si MargaretaZilele trecute, invitat fiind în biroul şefului, cineva a fost pus în faţa unui exerciţiu de imaginaţie. În timp ce criticile curgeau, iar cuvinte ca „tâmpit” şi „lipsit de raţiune” îşi făceau loc în discursul celui mai înalt în funcţie, cineva-ul respectiv se gândea de unde putea proveni atâta furie. Scrisese ceva aiurea, înţelesese lucrul ăsta, dar credea că episodul fusese depăşit. Totuşi, la un moment dat, i s-a spus să se gândească la demisie, în caz că nu-şi schimbă stilul şi vrea să rămână acelaşi, sau dacă n-are vreo „alianţă” cu cineva suspus. Spunându-mi acest episod, mi-a fugit mintea la „Maestrul şi Margareta”, pe care o terminasem de câteva zile, dar nu apucasem să o prezint aici.

„Alianţa” putea să însemne o legătură cu „necuratul”, dar nu e cazul aici. Maestrul din carte ajunge să se înţeleagă bine cu Diavolul, alias Woland, fapt care-i permite liniştea veşnică pentru a putea lucra la romanele sale. Pentru că Maestrul e scriitor, iar în cartea lui Bulgakov, el scrie despre răstignirea lui Iisus.

Dar în contextul discuţiei despre care am început să vă povestesc, cartea asta şi, implicit Bulgakov, m-a trimis cu gândul la relaţia scriitorului cu regimul lui Stalin. Influenţat puternic de sistemul acela opresiv, scriitorul i-a trimis dictatorului o epistolă în care a încercat să-i explice limitările pe care le simţea şi i-a cerut libertate. A primit înapoi un telefon surpriză în care Stalin i-a spus „ar trebui să ne întâlnim să stăm de vorbă”. Bulgakov a fost angajat ca asistent de regie la Teatrul de Artă, dar libertatea pe care şi-o dorea (eventual să plece de sub dictatură) nu a primit-o până la moarte.

Despre limitare a fost vorba în decenii bune din viaţa lui Bulgakov, despre limitare este vorba şi în cazul acelui „cineva”, care, însă, contează mult mai puţin, atâta vreme cât şansele ca el să „scoată” o operă memorabilă sunt aşa cum sunt, adică mici (zice el :))

Ca să revin la „Maestrul şi Margareta”, trebuie să mai spun că rămâne o carte de referinţă, dar, pentru mine, nu e una dintre cele mai cele. Cu câteva luni în urmă, am citit, nu mai ţin minte pe ce blog, faptul că romanul ăsta era, pentru o anumită persoană, cartea de căpătâi, recitită de câteva ori etc.  E într-adevăr foarte bine construită, cu migală chiar. Mi se pare că are şi multă matematică în organizare, iar simbolistica face mult din reuşita cărţii (numai faptul că are 33 de capitole, 33-vârsta lui Iisus, spune destule despre cât de calculat a fost acest roman). Au fost totuşi momente în care am fost dezamăgit. Nu sunt dintre cei care apreciază realismul împletit cu fantasticul, iar „Maestrul şi Margareta” m-a surprins din acest punct de vedere. Când Margareta zbura pe coada de mătură mi-am amintit de „Jonathan Strange & Mr. Norell” un volum-mobilă cu vrăjitori, scris de Susanna Clarke şi publicat la RAO acum câţiva ani. Dintre lucrurile care mi-au plăcut caracterizările personajelor sunt clar în frunte. Tipic pentru un scriitor din spaţiul sovetic, Bulgakov a ştiut să scoată în relief esenţialul din fiecare: comicul, dramaticul, emoţia, suspansul. Şi, alt lucru plăcut, greu de realizat de orice scriitor, a fost trecerea dintre planul real al povestirii şi cel al romanului scris de Maestru. Aici, într-adevăr, talentul a fost exploatat la maxim.

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Alianţa” cu Bulgakov”

  1. Bulgakov i-a scris lui Stalin (nu chiar in aceste cuvinte, reproduc din memorie) ca in toata viata lui a primit trei cronici favorabile din partea criticilor si vreo doua sute ostil-ofensatoare. Si tocmai acestea din urma reflecta activitatea sa de scriitor in URSS!
    Sunt niste cuvinte memorabile. Tu vorbesti despre “limitare” exterioara in creatia autorului, despre lipsa de libertate, dar Bulgakov nu poate fi gandit in afara opresiunii staliniste. Creatia lui isi trage seva tocmai din aceasta “limitare”, pe care-o transforma in libertate, fiindca el castiga lupta, chiar daca in timp. Noi ne-am invatat cu libertatea data de-a gata, dar uite ca libertatea (ca si cerurile, in Evanghelii) nu se da, ci se cucereste. Avem si noi un erou al opresiunii comuniste, Nicolae Steinhardt, care si-a cucerit libertatea si cerurile in inchisoare si, la fel ca Bulgakov, este unul dintre oamenii mari care au spalat, prin lupta lor, constiinta intinata a majoritatii.
    Bulgakov este mare, si ca om, si ca scriitor. I-a supravietuit lui Stalin. Daniil Harms si Andrei Platonov (alti doi scriitori rusi ai timpului, ale caror opere au fost partial “recuperate”) au fost ucisi sau au murit de foame la propriu, in lagare. Si amandoi sunt la fel de valorosi ca Bulgakov. Asa ca unde e dreptatea pe lumea asta?
    In “Maestrul si Margareta”, lucrurile sunt un pic intoarse pe dos. Uite ca vine diavolul si suita sa pe pamant. Si ce fac? Infaptuiesc un pic de dreptate. Cu alte cuvinte, cat de mizerabila a ajuns lumea asta, ca nici diavolul n-o mai suporta!
    Iar Woland are caracter, are sarm, e cult, respecta creatia Maestrului si nimic nu-l infurie mai mult decat grosolania, badarania, vulgaritatea necioplitilor, ateismul maselor, prostia in general. Are Bulgakov o nuvela superba, “Inima de caine”, in care un savant incearca sa faca un om dintr-un caine. Desi e fantastica (cum nu-ti place tie), nuvela e exemplara la nivel simbolistic: cainele-om e asemenea proletariatului urban, vulgar, adus de prin catune, pe care regimul vrea sa-l imbrace in haine noi, sa-l educe, sa-i creeze o constiinta de om civilizat, dar el n-are stofa de om, ci blana de caine.
    Esti cam nazuros, domnule Pisti, cu dezamagirile tale in privinta romanului lui Bulgakov. Daca nu-ti plac impletirile fantasticului cu realul, e problema ta, nu a lui Bulgakov. Nu-ti place nici Thomas Mann, banuiesc, nici Marquez. Iar comparatia ta intre Bulgakov si Susanna Clarke nu-si are locul. E ca si cum ai compara-o pe Rowling, aia cu Harry Potter, cu Eliade.

    Ma bucur ca te-am regasit in domeniul asta al cartilor, domnule Pisti. Ce mai faci?
    Iti trimit un link spre un site la care scriu recenzii la carti:
    http://www.bookblog.ro/stiinte-umaniste-religie/florentin-cristian/

    Plus un link spre un site cu povestioare de-ale mele:
    http://www.versul.ro/autor.php?actiune=view_autor&id_autor=334

    Si nr. meu de telefon: 0723.388.916

    Sa ne auzim si voie-buna!

    1. @Cristian Florentin
      O surpriza foarte placuta. Am citit despre tine pe bookblog si ma bucur sa vad ca, dupa ani de tulburari, nu stiu cum, dam iar unul de celalalt. Mi-a placut ce mi-ai scris de Bulgakov. Se vede ca esti pe felia care ti se potriveste. Dar despre impletirea fantasticului cu realul, trebuie sa te contrazic, adica as manca Marquez dimineata, la pranz si seara. Din Mann am citit mai putin… La Bulgakov mi-a picat prost impletirea, chiar nu ma asteptam ca dintr-o tema asa serioasa, el sa alunece pe chestii stupide ca zborul cu matura. In fine, e chestie de gusturi. Si-n plus, n-am pretentia sa fi facut vreo recenzie pana acum. Imi dau si eu cu parerea.
      Fain ca esti in echipa bookblog. Intram din cand in cand pe situl asta, dar nu te vazusem pana nu ai dat “buzna” aici.

  2. ia te uita ce discutii interesante in subsolu asta.

    salut messieurs.

    bulgakov nu m’a atins nici pe mine [ma refer la romanul asta – e tot ce’am bifat de la el]. partial pt ca am o problema ca “marii rusi” in general [mi se par so overrated] partial pt ca “matematica” romanului e contrazisa [cum zice si commentu anterior] de diverse detalii inutile, eventual sentimentaloide.

    apropos de realism fantastic: cred ca e la inaltimea acestui label doar proza care reuseste sa fie in acelasi timp realista SI fantastica. adica nu cand realista cand fantastica. deci nu pasaje [si personaje] fantastice presarate intr’o naratiune realista. daca esti un autor mare reusesti sa surprinzi lucrurile sub dubla lor natura, reala si fantastica, simultan. in zauberberg sau faustus de mann nu veti gasi nimic “inexplicabil” – la modul riguros – dpdv “real”. a practica alt gen de fantastic mi se pare, well, prea simplu. o facilitate.

    anyway simpatic blog.

  3. N-am mai scris de mult timp pe bookblog, sunt cam suparat ca nu mai am serviciu, cu criza asta. Peste vreo cateva saptamani o sa mai scriu ceva.
    Ca sa revin la Bulgakov, romanul si nuvelele lui au si ceva din literatura fantastica a secolului XIX, el fiind influentat nu doar de Goethe (ca in cazul romanului), dar si de Wells, Marry Shelley, de unde si apropierea asta de experimente, vrajitorie etc. Probabil asta l-a apropiat de oameni, l-a facut popular, sunt niste motive simpatice, dar si relevante. O fi un pic simplist sa vezi o vrajitoare calare pe matura, dar si in Faust, de exemplu, sunt tot soiul de dihanii si varcolaci. Ei, nu asta-i baiul. Mie mi-a placut finalul, cand fiind intrebat ce doreste, raiul sau iadul, Maestrul raspunde ca nu vrea nici iad, nici rai, ci liniste! Doar liniste.
    Mi-a placut ce-ai scris pe blog. Bravo tie ca citesti. Eu cred ca-n ziua de azi cultura e adevaratul lux. Trebuie sa fii puternic sa ai timp, sa doresti si chiar sa reusesti sa ai grija de mintea ta si sa citesti. Noroc si poate iesim la o bere cand poti. Eu stau in Bucuresti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *