Concluzii după Festivalul Internaţional de Literatură, ediţia a II-a

  •  
  •  
  •  
  •  

S-a mai dus o ediţie de Festival Internaţional de Literatură. Pentru că am reuşit să asist la toate serile celor două ediţii, cred că pot încerca să formulez câteva concluzii:

  1. A organiza un astfel de festival mi se pare o idee extraordinară, indiferent de oraşul unde s-ar pune în practică. Mă simt privilegiat să am acces la aşa ceva mergând cu tramvaiul câteva staţii.
  2. Anul trecut ştiam din timp de festival. Văzusem afişe prin Bucureşti cu câteva săptămâni înainte. Anul ăsta, probabil din cauza crizei, afişele au lipsit. În schimb, nu ştiu cum, am primit comunicatul pe email cu vreo două zile înainte. De asta cred că festivalul e mai degrabă deschis unui public restrâns. Doar clasa deja interesată de cărţi şi scriitori are şansa de a participa. Altfel, numai întâmplător, informaţia despre eveniment poate ajunge să intereseze pe altcineva. În felul ăsta, nu cred că festivalul reuşeşte să facă propagandă literaturii (probabil nici nu şi-a propus).
  3. Deşi la ambele ediţii pe scenă au fost amplasate bannere cu Editura Polirom, cei care au coordonat discuţiile au precizat că evenimentul nu aparţine editurii, ci este rezultatul efortului a trei oameni (angajaţi Polirom): Oana Boca, Vasile Ernu – fost angajat, Bogdan-Alexandru Stănescu. N-am înţeles cum vine treaba asta… Apoi, toţi scriitorii invitaţi sunt publicaţi la Polirom sau Cartea Românească (tot acolo e, nu?). Aşadar… Nu Poliromul e capul festivalului, dar oamenii săi au pus la punct proiectul şi toţi scriitorii promovaţi (ăsta e cuvântul – promovaţi) aparţin, în România, de Polirom… Atunci, pe cine păcălim?
  4. Denumirea mă nedumereşte – festival internaţional. Anul trecut a mai fost cum a fost, dar anul ăsta, în afară de vreo trei scriitori (Peixoto, Prilepin şi Popov), toţi au fost ori români născuţi şi crescuţi în România, ori s-au născut aici şi au plecat în urmă cu zeci de ani de la noi (Schlesak), ori s-au născut în altă parte, dar au interacţionat cu ţara asta atât de bine încât vorbesc româneşte aproape perfect (albanezul Kuciuk) sau stau de câţiva ani în România şi pot fi consideraţi români prin adopţie literară (O Ceallaigh). Când doamna Muller a câştigat Nobelul, unii şi-au amintit că e româncă. Acum, avem un festival internaţional cu români. Miroase a globalizare?
  5. Am vorbit de promovare, organizare şi denumire. Acum, despre locaţie. Clubul Ţăranului Român îmi convine ca aşezare, pentru că e, aşa cum spuneam, la câteva staţii de tramvai de locuinţa mea. Şi aspectul sălii e frumos şi intim. Dar nu-mi place că se fumează. Treaba fumătorilor cât de repede vor să moară şi câţi bani vor să arunce pe ţigări. Am renunţat de mult să-i mai întreb care-i rostul. Totuşi, de ce este obligat un cititor nefumător să stea într-un loc în care se strânge fum de zici că-i ceaţă? Un chelner de la CŢR spunea că sala are ventilaţie. O fi având, dar tot mă usturau ochii şi-mi miroseau hainele a ţigară. Chiar nu se poate organiza festivalul într-un loc respirabil? Oare trebuie să ai plămânii afumaţi ca să te poţi numi scriitor?
  6. La ediţia de anul ăsta, Suplimentul de Cultură, Dilemateca şi Observator Cultural trebuiau să dirijeze câte o seară de discuţii cu scriitorii. În mare parte, asta însemna că un membru al respectivei redacţii trebuia să ia cuvântul şi să ridice „la fileu” o problemă. Numai că, de obicei, respectivii (în frunte cu Simona Sora în a doua seară) se blocau pe un monolog ultraintelectualizat… Aşa au reuşit să-mi devină antipatici (inclusiv Mircea Vasilescu de la Dilemateca şi Dilema Veche –  a vorbit vreo zece minute, apoi a mai spart discuţia o dată, după care a coborât de pe scenă şi a plecat, fără nicio explicaţie pentru public).
  7. Ce mi-a plăcut? Păi… Sinceritatea şi amabilitatea lui Peixoto (singura carte pe care am cumpărat-o de la reducerile festivalului a fost a sa – „Nici o privire”). Lectura lui Matei Florian. Simplitatea şi naturaleţea lui O Ceallaigh. Maturitatea caldă a lui Răzvan Petrescu.
  8. Ce nu mi-a mai plăcut? Morga unor scriitori care parcă atunci, pe loc, cloceau o capodoperă. Zbuciumul lu Florin Iaru, care simţea nevoia de a fi băgat în seamă chiar şi când nu era pe scenă. Faptul că s-a întârziat începutul fiecărei seri de festival (am perceput-o ca pe o lipsă de respect la adresa publicului). Senzaţia că evenimentul s-ar fi putut organiza într-o sufragerie, între ai lor, cu scriitorii lor, cărţile lor, fumurile lor şi tot s-ar fi numit Internaţional, iar la sfârşit, Vasile Ernu ar fi spus că „a doua ediţie a fost mai bună decât prima”. Îmi pare rău, dar nu cred.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Concluzii după Festivalul Internaţional de Literatură, ediţia a II-a”

  1. Draga Constantin Pistea,

    mersi de text si consemnari, numai ca spui citeva neadevaruri …

    1. Anul asta au fost la fel de multe afise ca si anul trecut (si mai multe pliante si cataloage). Faptul ca nu am pus afis la intrarea in blocul unde stai ne pare rau. Insa a fost mult mai mediatizat online si in mass/media.. asta poate fi verificat statistic…
    2. eu nu lucrez de ceva vreme la Polirom si s/a mentionat de citeva ori asta. Poate ai lipsit dar reamintesc. Am scos 2 carti acolo dar nu lucrez acolo. Dintre scriitorii invitati 2 nu sint tradusi iar Kuciuk nu e la polirom. Sint deacord ca prea multi scriitori sint de la polirom dar am explicat de citeva ori acest lucru.. am spus De ce…. Speram ca de la anul sa nu se mai repete… Dar eu cred ca mai intii e vorba de calitatea scriitorilor si nu de “editura de care apartin”… deci ti-au placut scriitorii dar te-ai simtit pacalit… stranie logica…
    3. in privinta “internationalitatii festivalului” iarasi ai o mica problema de logica…. nu conteaza unde sta scriitorul ci in ce limba scrie… punct… adica daca Cartarescu ar fi venit de la Berlin (unde se afla) la Bucursti sa participe la festival nu inseamna ca e un scriitor german, asa cum daca O Ceallaigh vine din Titan la MTR este, totusi scriitr irlandez,.. Sper ca ma intelegi…
    4. In privinta fumatului in sala… ce sa zic… totusi e bine ca e la 2 statii de tine… poate la anul gasim un loc mai aproape si sa nu se fumeze… dar ma tem ca v om dezamagi pe fumatori…. deci cum facem? Aveti o solutie?
    5. In privinta moderarii.. discursurilor lungi si prezenta multor oameni pe scena am mai spus/o… da sint prea mult, da nici mie nu/mi plac ca unii au discursuri prea lungi si nu sint la obiect… insa fiecare om are o anumita responsabilitate, obligatie si mai ales libertatea de a face ce vrea si cum vrea. Nu poti controla pe nimeni. mie mi s-a parut ca nici una din sari nu a semanat cu o alta…. si chiar daca unele lucruri ne/au enervat… nu asta e problema… problema e in alta parte…. dar asta e deja alta problema

    6. iti garantez eu ca a fost o editie mai reusita. nu am aparat de masura insa am experienta si cred eu si putin fler la astfel de lucruri. nu stiu la cite festifale de acest gen ai participat, sau alte evenimente asemanatoare insa eu sint convins ca 80% din ce ne-am propus a iesit bine.
    Accept cu mare placere criticile… chiar am rugat oamenii sa le trimita ca la anul sa imbunatatim evenimentul…
    vreau si eu scriitori geniali, care citesc fascinat, moderatori care ne coplezesc, tigari care dau placere celor care le fumeaza si nu scot fum ca sa te deranjeze, ceai si vin tocmai bun de baut, carti gratis si covrigi calzi… si mai ales public intelegator…
    (a propos vezi ce mai spun si alte bloguri)…
    cu deosebit respect (fiindca cititorul si publicul are intot deauna dreptate.. chiar si cind greseste)..

    v.ernu (care nu mai lucreaza la polirom)

    1. @V. Ernu
      Chiar daca anul viitor o sa-l organizati in acelasi loc, o sa vin din nou. Chiar daca ma afum din nou.
      Faptul ca mi-am permis sa va contrazic in privinta reusitei acestei editii, a fost ca o parere personala. Va respect cuvantul, asa ca ramane cum spune fiecare.
      Ma bucur ca ati ajuns sa cititi postarea mea si, chiar daca unele lucruri v-au deranjat, sper sa tineti cont de ce am scris. Daca nu, nu. Oricum, multumesc pentru timpul acordat raspunsului. Inseamna mult.

  2. Pai, la criza care ne da atatea batai de cap, e de mirare ca organizatorilor le-a iesit aceasta a doua editie a festivalului, cu plusurile si minusurile sale (sau cu minusurile si plusurile sale, cum vrei…). Prin natura serviciului meu, vad si aud zilnic oameni cu foarte multi bani, care atata isi plang propria afacere, ca, daca ai indrazni doar sa pronunti in prezenta lor cuvantul cultura sau literatura s-ar uita la tine ca la un Don Quijote, pe care l-a apucat pieptanatul, taman acum cand tara arde mai tare. Asa ca, oricat fum au avut de inhalat ochii, narile, plamanii si hainele mele, in cele doua seri de festival, la care am fost prezenta, nu pot decat sa fac o plecaciune, in semn de multumire si respect, in fata Oanei Boca, a lui Vasile Ernu si a lui Bogdan Alex Stanescu. Sper din toata inima sa urmeze si a treia, si a patra, si a “n”-a editie, cu sau fara fum de tigara, cu sau fara Iaru, cu sau fara discursuri “simandicoase”, cu sau fara Polirom pe fundal, cu sau fara minusuri, dar cu literatura buna…

  3. Salutare la toata lumea
    (dragos c la tine mii complicat sa ma logez pe blog)

    am spus ca ma intereseaza opiniile tuturor.. mai ales cele critice dar sa fie cu argumente si logice..
    cu siguranta ca de la anul vor fi multe lucruri schimbate… 2 ani e deja o experienta serioasa… adica stim sa comparam un an cu altul… deci veti avea surprize…
    va salut si cred ca anul asta festivalul a cistigat mai ales prin blogeri… care au fost foarte activi…
    mersi tuturor…
    v.ernu

    1. @v.ernu
      1. Dumneavoastra cereti argumente si logica atunci cand primiti reprosuri, dar sustineti succesul unui eveniment prin fler. Vi se pare, ca sa zic asa, logic?
      2. Daca tot vi s-a parut o editie mai buna, de ce spuneti ca “de la anul vor fi multe lucruri schimbate”?
      3. Ironia de prost-gust nu face cinste unui scriitor. Am dreptate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *