Biblioteca din spatele sigiliului

Există multe lucruri triste în armată, dar astăzi m-am confruntat cu ceva ce nu credeam că voi întâlni vreodată într-o unitate militară. Mă uitam ca prostul şi nu puteam să cred: două vitrine, pe post de bibliotecă, închise şi sigilate. În spatele geamurilor, rafturile erau pline de cărţi, unele vechi, altele mai noi. Deasupra trona sigiliul de plastilină cu nelipsitele cifre… Am încercat să-mi imaginez ce fel de om ar fi putut să facă aşa ceva, adică să expună cărţile ca pe nişte cartuşe de război din 1944.

Vorbim despre legendarul Moş Teacă, dar nu ne dăm seama că, de fapt, mai nimic nu s-a schimbat în mintea unora din armată. Nu mai spun că puţine sunt unităţile în care se poate merge la o bibliotecă adevărată şi inclusiv instituţiile de învăţământ militar suferă la acest capitol. Dar aşa ceva, a pune cărţile în spatele sigiliului, mi se pare un lucru de neexplicat. Şi muzeu să fi fost şi tot nu s-ar fi justificat o astfel de măsură.

Dincolo de plastilină, poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *