Caut pereche de căşti

  •  
  •  
  •  
  •  

De câteva zile, caut o pereche de căşti pierdută în misiune. Semnalmente: marca Sony, de plastic, se extinde după mărimea cutiei craniene a utilizatorului, are un R pe casca dreaptă şi un L pe cea stângă. Performanţe: cea mai bună pereche de căşti pe care am folosit-o vreodată.

Am căutat-o peste tot (sau aproape peste tot, adică mi-a mai rămas doar locul acela misterios în care se odihneşte). Mi-e greu să cred că s-a evaporat sau că, prin moarte, căştile dispar subit. Nici măcar nu erau bătrâne, dar cine ştie care este durata de viaţă a unor căşti? Poate că în lumea lor, un an de-al nostru înseamnă 20. Aveam perechea de care vă spun de vreo trei ani, deci, după ritmul lor de viaţă, aveau vreo 60. Mai puteau „trăi” măcar un an. Adică 20. La 80, puteau să dispară liniştite. Aşa, poate că au avut cancer. Săracele! N-au zis nimic, nici stânga, nici dreapta!

Acum, serios. De ce nu se duc obiectele astea pierdute într-un singur loc? Un fel de Recycle Bin al neglijenţelor. Pierzi un lucru sau îl uiţi, ştii, domle, unde să cauţi. Aşa, aştepţi curăţenia de Crăciun ca să dai de o pereche de căşti. Şi asta e nimic. Nu vreau să jignesc perechea de căşti, dar dacă, Doamne fer’, îmi pierd cheia de la maşină?

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *