Florian Brothers, la Şosea

  •  
  •  
  •  
  •  
Matei Florian, Marius Chivu şi Filip Florian - "Povestitorii de la Şosea", 8 decembrie 2009
Matei Florian, Marius Chivu şi Filip Florian - "Povestitorii de la Şosea", 8 decembrie 2009

Aseară am fost la „Povestitorii de la Şosea”. O ediţie excelentă, cu fraţii Florian citind din „Şi Hams Şi Regretel”, respectiv din „Zilele regelui”, cu Marius Chivu în postura de moderator (excelent – viu, cu prezenţă de spirit, simplu, direct, amuzant) şi cu sala de la Clubul Ţăranului plină.

Mi-a plăcut că dialogul cu cei doi scriitori nu a fost purtat în stilul preţios pe care-l mai am încă în minte de la „Festivalul Internaţional al Literaturii”. Şi am aflat multe lucruri pe care aştept să le cunosc de la orice alt scriitor. De pildă, Filip a spus că primul lui cititor este soţia, apoi mama şi fratele, Matei. Amândoi au vorbit despre legătura de sânge cu Ioan Slavici (sunt stră-strănepoţii marelui clasic). Matei: „Probabil, o undă, o vibraţie, ceva din forţa lui de prozator trebuie să fi ajuns şi la noi”.

Tot Matei a spus că ar putea scrie şi realist, în stilul fratelui său, dar că asta nu l-ar mai reprezenta: „Trebuie să scriu ce simt; ăsta este singurul motiv care mă face să scriu”. La rândul lui, Filip le-a recomandat celor care încearcă să scrie „să ţină ochelarii de cal numai pe limba lor”, în sensul de a nu-şi schimba stilul în funcţie de ce se poartă, de ce zice unul sau altul, sau din cauza altor influenţe.

Pentru că amândoi au făcut jurnalism înainte de literatură, a venit firesc şi o întrebare legată de cât de greu le-a fost să se adapteze noului mod de-a scrie. „Sunt două meserii diferite”, a spus Filip. „Când termini cu jurnalismul şi vrei să te apuci de literatură, ai nevoie de timp ca să-ţi cureţi mintea.” Matei: „Când am vrut să dau reportajele foarte aproape de literatură, am simţit puternic linia de demarcaţie…”.

Fraţii Florian au lăudat iniţiativa lecturilor publice şi au remarcat, cu tristeţe (mai ales Filip), că acestea sunt foarte puţine la noi. De asemenea, au vorbit despre lipsa burselor literare. Filip: „E inadmisibil ca într-o ţară de 22 de milioane să nu existe nicio rezidenţă literară” (în timp ce Germania, dacă am reţinut corect, are vreo 1000 de astfel de rezidenţe).

Dinamovişti, Matei şi Filip, l-au încadrat pe Marius Chivu, rapidist. „Dac-aş fi fost Borcea, aş fi făcut lansarea la „Băiuţeii” pe stadionul Dinamo”, a glumit Marius Chivu.

Ultimul lucru pe care l-am notat: ritmul de scris al lui Filip – jumătate de pagină pe zi (în 10 ore de muncă!, chiar aşa?). Recordul său: două pagini pe zi (atins doar de două ori).

Fraţii Florian au mai vorbit despre mamă, Herta Muller, fericirea în comunism, viaţa în Bucureşti, poezii patriotice şi altele.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Florian Brothers, la Şosea”

  1. Mulţumesc că ai povestit despre întîlnirea de aseară.

    Nu mă miră că Filip Florian scrie îm medie jumătate de pagină pe zi, se cunoaşte cînd îl citeşti. Îmi plac scriitorii care scriu puţin. Şi cei care scriu mult si păstrează puţin : )

    1. @Alexandru
      Ce nu înţeleg eu este cum poţi să scrii doar jumătate de pagină în 10 ore. Adică, aş vrea să ne spună Filip ce anume face în cele 10 ore (documentare, relaxare pentru a intra în “transa” scrisului etc.) Mulţumesc pentru observaţie. Am corectat.

  2. @Costi: Păi ce să facă – scrie, se gîndeşte, şterge, taie, aruncă la coş ce-a scris, rescrie, iar şterge, iar taie, şi după zece ore îi rămîne o jumătate de pagină de care e mulţumit. Cam aşa fac toţi scriitorii exigenţi cu scrisul lor, nu? : )

  3. @Alexandru
    Asa m-am gandit si eu, dar in acelasi timp am luat in calcul un Tolstoi, un Dostoievki… “Baietii” astia au taiat paduri cu scrisul lor. Cand isi mai si corectau romanele? Sau sa nu-i compar cu ai nostri?

    1. @dragos c
      Nu am vrut sa raman incognito. Am stat in spate si te-am vazut cand ai venit si te-ai asezat “in linia intai”… Am plecat imediat ce s-a terminat, dar sper ca la una din intalnirile viitoare sa si intram in vorba. Oricum, te felicit pentru intrebare 🙂

  4. Nu, nu cred că trebuie să facem o comparaţie între ”ai noştri” şi ”ai lor”. : ) Unii scriitori scriu mai repede, alţii mai încet, unii ţin să-şi lucreze mai mult textele, alţii nu – banalităţi. Filip Florian e din categoria esteţilor care-şi şlefuiesc frazele pînă cînd sînt cît de cît mulţumiţi : ) Flaubert era şi el tot cam aşa : )

    1. @Alexandru
      Da, stiu ca s-a si comentat pe tema asta cand a aparut “Zilele regelui”. Il apreciez mult pe Filip, se vede ca munceste enorm… E ca un actor mare, ii cam pica bine orice rol ar juca. Sunt curios ce urmeaza.

  5. … de parca asta cu ‘flaubert era si el asa’ (adica isi slefuia frazele’) nu ar fi tot din categoria craselor ‘banalitati’! ;)))

    1. @als
      Imi permit sa intreb un afin al filmelor daca a fost potrivita comparatia dintre Filip Florian si un actor mare… Ce crezi? L-ai citit pe Filip? Esti de acord?

  6. @costi: din pacate nu l-am citit pe filip florian…
    dar cred (atita cit il cunosc) k i s-ar potrivi o comparatie cu un actor mare – sa zicem, daniel day-lewis? par facuti din aceeasi plamada: calmi, metodici, siguri pe ei, cu o rabdare bine folosita & un simt infailibil in alegerea subiectelor/rolurilor

  7. Si Rebreanu scria cam la fel. Greu si putin intr-o zi de travaliu. Nu e, deci, de mirare. Cu adevarat scriitorii exigenti cu ei insisi ori scriu putin si bun, ori arunca totul la gunoi. Filip Florian e pe drumul cel bun…

    1. @Florin
      Daca scrie in acelasi ritm in continuare, n-am de ce sa ma supar… Imi place ca la doi-trei ani sa am un Filip Florian pe masa. Dar ma gandeam la Pavel Corut… Mult si prost?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *