Timpul trece prin noi – despre “Ravensbrück” de Steve Sem-Sandberg

  •  
  •  
  •  
  •  

Din “Ravensbrück”, am rămas cu impresia de final, dură ca o lingură de oţet pe stomacul gol, şi aproape că restul nu mai contează.

Oare ce importanţă are că Milena Jesenska primea scrisori de la Kafka, aşa cum, mai mult sau mai puţin pentru momeală, stă scris pe coperta întâi? Cât de mult contează parcursul amoros al eroinei, trecând prin nume ca Ernst Polak, Hermann Broch, Franz Xavier Schaffgotsch sau Jaromir Krejcar? Pe cine mai interesează că nemţii au ocupat Praga în urmă cu 60-70 de ani? Mai au toate astea vreun dram de semnificaţie când citeşti aşa ceva?

„De-a lungul pereţilor, rânduri de priciuri de lemn, ca şi în celelalte secţii, şi lungite acolo, femeile. Între picioarele ridicate şi desfăcute ale uneia dintre ele se vedea cât se poate de clar corpul unui bebeluş. Bebeluşul ţipa. Imediat după aceea a văzut spatele lat şi alb al Gerdei Querheim (n.m. asistenta), care s-a aplecat deasupra femeii, şi ţipătul bebeluşului a încetat. Milena s-a oprit locului. Aparent impasibilă, asistenta a ieşit cu cearceaful însângerat şi cu o găleată ruginită, plină cu apă. La suprafaţa apei însângerate din găleată plutea bebeluşul mort.

Totgeboren (născut mort) era scris pe fişele de înregistrare a căror evidenţă Milena trebuia s-o ţină permanent la zi.

Găleţile cu apă aşteptau sub priciurile tuturor femeilor gravide.” (pag. 215)

Şi Milena moare în lagărul de la Ravensbrück:

„Cadavrul a zăcut încă o zi sau două într-un coşciug simplu de scânduri, după care a fost azvârlit laolaltă cu altele în cuptor şi ars. Cenuşa a fost împrăştiată deasupra lacului Schwed, conform indicaţiilor din regulament: încă un fără-de-nume printre toţi ceilalţi morţi fără-de-nume”. (pag. 247)

Iar ce rămâne e o carte bine documentată şi scrisă cu miză pe emoţia cititorului. Merită să o citiţi, mai ales că aştept să-mi confirme cineva impresia pe care mi-a lăsat-o aşezarea lui Kafka pe copertă – un cârlig. În viaţa Milenei Jesenska sunt alte episoade importante care trebuie cunoscute mai bine decât idila respectivă. Ea însăşi a fost o femeie deosebită, o personalitate a vremii sale şi o jurnalistă respectată.

Citiţi cartea, nu doar pentru a o cunoaşte pe Milena, ci şi pentru acest suedez, Steve Sem-Sandberg, care scrie cam aşa:

„Timpul trece prin noi ca şi cum am fi ţesuţi din fire de aţă invizibile.

Şi atunci, nu există oare momente când simţim zvâcnituri prin pielea trupului – un semn că Dumnezeu trage de cusăturile din care ne-a ţesut pentru a ne spune că toate lucrurile la care am aspirat cel mai mult în viaţă ne-au fost date doar cu împrumut, sau poate nici măcar atât?”. (pag. 130)

Steve Sem-Sandberg, „Ravensbrück”, Editura Humanitas Fiction, 2009, Traducere şi note: Liliana Donose Samuelsson, 256 de pagini

Carte disponibilă pe elefant.ro.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Timpul trece prin noi – despre “Ravensbrück” de Steve Sem-Sandberg”

    1. @Einstein
      Cred ca tot ce inseamna informatie in cartea asta e realitate. Exista si o mica parte de fictiune fara de care autorul nu ar fi reusit sa scoata o carte atat de emotionanta. Ar fi sunat totul prea indosariat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *