It’s complicated

Întâmplarea a făcut să termin acest triplu roman apărut în colecţia Jurnalului Naţional în aceeaşi seară în care am văzut un film excelent, cu Meryl Streep, Steve Martin şi Alec Baldwin: „It’s complicated”. Jane a fost căsătorită cu Frank şi chiar într-o perioadă grea din punct de vedere sentimental îl cunoaşte pe Adam, un arhitect care o ajută la construirea noii sale case. Acţiunea filmului o aduce la un moment dat pe Jane în situaţia dificilă de a alege între Frank şi Adam. Vă recomand filmul, o comedie romantică foarte bună. Altfel, să revin la Anton Holban. Am făcut asocierea dintre cele trei romane ale sale şi filmul menţionat mai ales prin prisma titlului şi a problemei trasate. Dacă în film e clar că lucrurile sunt tratate foarte relaxat, în romanele lui Holban, scriitor care a murit la 35 de ani, complicarea relaţiilor de dragoste atinge un nivel greu de înţeles şi anticipat.

Trebuie spus că aproape tot din ce a scris Holban are origine în realitate, fapt care i-a adus un plus de originalitate. În cele trei romane „încapsulate” în cartea de la Jurnalul, scriitorul e Sandu. Personajul principal încearcă să se vindece prin scris de veşnica frământare pornită din dragoste. Bărbatul şi femeia sunt parcă braţele unei balanţe. Când el e sus, ea e jos. Aşa se-ntâmplă în „O moarte care nu dovedeşte nimic”. Irina nu e de Sandu. Cel puţin aşa crede el. Când nu mai sunt împreună, Sandu simte golul şi parcă ar mai da o şansă. Ea găseşte pe altul, după care moare într-un accident peste care pluteşte o umbră de îndoială. S-a sinucis sau nu? În schimb, cu Ioana lucrurile sunt foarte echilibrate. Problema în relaţia cu ea este că dragostea stă sub semnul paradoxului: când sunt împreună, cei doi se ciondănesc, iar când sunt departe unul de celălalt, îşi caută apropierea. Se iubesc, dar sunt incompatibili. Greu de înţeles, mai ales că modelul Irinei a fost Maria Dumitrescu, soţia scriitorului pentru o scurtă perioadă. În schimb, Dania este pe talerul de sus, iar Sandu jos. Dania (Lydia Manolovici în realitate) are deschise uşile mondene, este cunoscută şi bogată, în timp ce Sandu este doar un scriitor, admirat ce-i drept, dar doar un scriitor. Îndrăgostit, din păcate.

Nicio relaţie nu este încununată de succes. Trist, dar şi foarte plăcut, estetic vorbind. Peste tot apare moartea, există şi alte elemente comune, poate mai simpatice unora, ca pisicile sau muzica clasică, plăcerea pentru Racine şi rădăcina puternică în Proust. Cărţile sunt colaje de amintiri, analizate şi sintetizate, trecute prin filtrul prezentului şi punctate de reacţii emoţionale care te fac să empatizezi cu autorul. Nu sunt romane simple dacă nu-ţi place autoconfesiunea, dar există pasaje excepţionale. Holban nu face altceva decât să ne spună, într-un registru mult mai serios decât filmul pe care vi-l recomand, faptul că dragostea „is complicated”.

A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz, a fi impregnat de ea) este un talent special, şi oamenii talentaţi sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormântări şi nu facem nicio reflecţie, după cum vedem atâtea apusuri de soare şi nu le observăm. (p. 49)

Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre şi în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind.

Păsări nebune, oameni imbecili… În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul şi totuşi continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. (p. 85)

În apropierea unui bărbat care o îmbrăţişează, o femeie uită toate plăcerile avute înainte cu altul, după cum în faţa unei prăjituri nu te interesează că ai mâncat cu un an înainte o prăjitură mai bună. (p. 184)

Anton Holban, „O moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana. Jocurile Daniei”, Editura Art, 2010

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *