Şi Hams Şi Regretel

Fragmentele pe care le citisem în presă sau le auzisem lecturate chiar de autor la „Povestitorii de la Şosea” îmi creaseră impresia unei fantezii jucăuşe cu pitici, altfel de pitici decât cei de grădină. Matei Florian avea şi încă mai are, în ce mă priveşte, câteva avantaje subiective, care mi-l apropie. În afară de faptul că e „câine roşu”, mai e şi fratele lui Filip, un alt dinamovist de elită. Apoi, mi se pare sincer şi dezinvolt în orice interviu. Nu este în niciun caz genul de scriitor plin de paginile sale, cu morgă şi privire de gânditor-al-tuturor-văzutelor-şi-nevăzutelor. Din „Băiuţeii” şi din reportajele sale inegalabile publicate în Dilemateca, l-am reţinut drept un talentat în materie de scris ludic-profund, iar, cum am mai spus, fragmentele pe care le citisem înainte de a cumpăra cartea, mi-au confirmat primele impresii.

Poate din cauză că mă aşteptam la ceva preponderent amuzant, „Şi Hams şi Regretel” m-a încântat în primele pagini, m-a convins, după care a început să mă contrarieze. Treptat, povestea, păstrându-şi tuşele comice, se adâncea în suferinţă şi, variind vocile narative, chiar m-a pierdut pe alocuri. Îmi venea să las cartea din mână şi să mă apuc de alta, şi nu-mi venea să cred că trăiesc sentimentul ăsta la o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult, pe care am aşteptat-o şi am băgat-o în faţa altora pe lista aproximativă a lecturilor. Nu am fost laş şi am dus-o până la capăt, dar greu, atât din cauza stilului (polifonie, fraze foarte lungi, jocuri de limbaj), cât şi a deznodământului trist.

„Un vesel roman tragic”, l-a caracterizat Marius Chivu într-o cronică favorabilă din „Adevărul literar şi artistic”. E bine să citiţi câte ceva despre carte înainte de a vă apuca de ea, altfel vă veţi trezi ca mine, luminaţi abia după ce o veţi fi terminat. Şi ar fi păcat să nu vă bucuraţi pe deplin de un efort de imaginaţie greu de egalat în literatura noastră prezentă. Altfel, o să prindeţi, în mare, cam ce am prins şi eu, faptul că o poveste de dragoste din lumea piticilor de ceaţă se îmbină cu una din lumea „picioarelor pare”, că tot ce are suflet suferă, că „unii văd ce văd, greşit, că alţii văd ce văd, pripit, dar adevărul e latent şi are aspect plurivalent”, şi-o să vă distraţi cu Altfred, piticul pedant, cu Usi, pelticul, şi, probabil, o să empatizaţi cu Regretel, cel rămas după pierderea lui Şi Hams Şi.

Căutând impresiile altora despre cartea asta, am văzut că nu am fost singurul tentat să nu o duc până la sfârşit. În aparenţă este simplă, dar în realitate, nu prea. De aceea, dacă vă aventuraţi în lumea piticilor, cred că este bine să citiţi măcar amintita cronică a lui Marius Chivu. Asta o să vă ofere avantajul unei chei, pentru că, fără cheie, vă va fi greu să comutaţi de la universul Piticilor Răzvrăziţi din Apartamentele cu Ferestre la cel al „picioarelor pare”.

Matei Florian, „Şi Hams Şi Regretel”, Polirom, 2009

Citeşte şi:

0 comentarii la „Şi Hams Şi Regretel”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *