Condamnat la politeţe

  •  
  •  
  •  
  •  

Iarna asta, am dat zăpada din faţa casei de vreo trei ori. Nici nu am mai ieşit cu maşina, de teamă ca nu cumva să vină altcineva şi să-mi ocupe locul de parcare. Ieri, nu s-a mai putut. A trebuit s-o scot pentru un drum la supermarket. Rămăsesem fără mai nimic în casă, de parcă am fi stat într-o cetate asediată căreia i s-au tăiat toate „conductele” de alimentare cu apă şi hrană. Normal, când ne-am întors, locul era ocupat pe diagonală. Omul parcase aşa cum i-a picat mai bine. Mi-am lăsat maşina vizavi şi am ridicat ştergătoarele maşinii invadatoare. Pe la 9 seara, niciun semn, nimic nou pe front. Dimineaţă, am găsit o altă maşină pe locul respectiv, de data asta un jeep, impresionant ca toate jeepurile, parcat cât se poate de regulamentar, paralel cu axul drumului, exact între cele două movile de zăpadă pe care le-am ridicat cu transpiraţie şi spirit civic. Bineînţeles, i-am ridicat ştergătoarele. După vreo două ore, am verificat starea de fapt. Ce credeţi? Jeepul era tot acolo, dar cu ştergătoarele coborâte. În cazul în care nu vântul e cel care le-a dat jos, pot să cred că şoferul a constatat „problema” şi a tras concluzia că este peste demnitatea lui să o rezolve astfel încât să fiu şi eu mulţumit. M-am gândit: ies cu lopata şi arunc zăpadă pe parbrizul jeepului. Sau îi ridic un ziduleţ astfel încât să nu mai poată ieşi. Sau, hi, hi, hi, ii aplic o zgârâietură regulamentară… Sau scriu „Boule!” pe un bilet şi îl aşez cuminte sub ştergătoare. Sau… Mai bine, nu. Că orice aş face, o să vadă ce maşină va fi trasă în locul respectiv şi, în una din zilele următoare, mă pomenesc cu nu ştiu ce mesaj din care ar trebui să-mi dau seama că declaraţia de război a fost recepţionată cu plăcere.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Condamnat la politeţe”

  1. Aaaa atatea tendinte razboinice infranate!! Mie mi-ar placea tare mult sa ma dau si eu o data de partea intunecata. 😀 Tot din precautia ca un conflict sa nu escaladeze si sa nu starnesc monstrii adormiti, evit mereu sa iau o pozitie mai… transanta, ca sa zic asa, sau sa-mi apar drepturile cu virulenta (ca intr-o lupta, da, pana si limbajul uzual te invita la impartit de palme- as folosi mai degraba… sa-mi afirm drepturile, pentru ca oricum le am!). La mine nu-i neaparat din pacifism, ci din teama de ceea ce-as putea declansa, si ca nu stiu cu cine ma pun. Ii vad pe oameni destul de imprevizibili.
    Nu stiam de asta cu stergatoarele. Taica-miu s-a trezit cu ele in pozitia asta si atunci cand statea bine frumusel pe locul lui de percare. o_O

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *