Cu două floricele nu se face primăvară

Se înţelege că femeile sunt sărbătorite cel puţin două zile pe an. Nicio problemă. Bravo lor, probabil merită. N-o să fiu misogin şi nu mi-e ciudă că, pe lângă 8 martie, şi 1 martie a devenit o zi în care doar femeile primesc flori, mărţişoare, cadouri, atenţii. Nici măcar nu vreau să le iau apărarea bărbaţilor. Cred că, de 1 martie, sărbătorim primăvara, în toate formele sale, deci mi-ar plăcea, de pildă, să le dăm mărţişoare şi copiilor, părinţilor şi amicilor noştri, celor alături de care ne este drag să trăim. Aşadar, nu mi-e ciudă, dar mă deranjează oarecum inerţia după care mărţişorul i se dedică, în special, femeii.

Un prieten de-al unui prieten mi-a spus cum a fost tratat de către o reprezentantă a sexului „frumos”. Vă rog să înţelegeţi că povestesc acest episod nu din dorinţa de a păta imaginea imaculată a celor care sunt de pe Venus, ci pentru a vedea cum a fost pervertită ideea de mărţişor în mintea unora. Prietenul prietenului meu s-a dus la respectiva cu două floricele. Una era pentru respectiva, iar cealaltă trebuia să ajungă la o colegă de-a respectivei. Respectiva a fost încântată de cadou. Prietenul prietenului meu a lăsat câteva secunde şi cealaltă floricică în aceeaşi cameră cu respectiva, pentru că mai avea de rezolvat o problemă. Când s-a întors, respectiva i-a spus prietenului prietenului meu că a făcut schimb de floricele, pentru că o preferă pe cealaltă. Prietenul prietenului meu a rămas fără cuvinte până când ne-am întâlnit şi mi s-a confesat. Se simţea ofensat de gestul respectivei. Nu am ştiut ce să-i răspund de aceea scriu aici.

Poate că ar trebui să ne alegem cu mai multă atenţie persoanele cărora le oferim ceva (priviri, gesturi, vorbe, cadouri). Iar prietenul prietenului meu mi-a dat apă la moară cu păţania lui. Sunt convins că respectiva va întâmpina cu bucurie ziua de 8 martie. Ea şi cele cu care se aseamănă (mi-e greu să cred că e unica de genul ăsta). Va aştepta florile şi atenţiile, va zâmbi condescendent şi va trece mai departe fără prea mare consum emoţional, ca şi cum persoana celui care i-a oferit ceva ar fi doar un număr valabil în statistica zilei. Mi se pare infinit mai indicată, pentru o zi de mărţişor, ideea de a da ceva unui copil, unui părinte sau unui cunoscut care se poate bucura sincer. E prea multă făţărnicie în această dublare a zilei femeii. Nu mai spun cât de mult decazi ca bărbat în ochii unui anumit tip de femeie dacă nu ai fost prompt în zilele în care se presupune că femeile primesc.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Cu două floricele nu se face primăvară”

  1. Oh, dar ai uitat cu deavarsire de “inimile” oferite fetelor de ziua lui Valentin, o chestie consumerista pana-n maduva oaselor.
    O floare, un zambet, un martisor, un cadou ar trebui daruite din suflet, ar trebui sa comunice ceva, caz in care nu ne (mai) intereseaza daca am decazut in ochii cuiva.
    Eu, de exemplu, am scris tuturor colegilor mei o poezie de 1 Martie, cu dorinta de a le smulge un zambet.
    Si pentru ca te vad necajit, ti-o trimit si tie, chiar daca azi e 3 🙂

    De 1 Martie

    Chiar de n-aş şti din calendar
    Că primăvară este iar,
    Aş şti din aer şi lumină
    Din ziua ce se vrea senină,
    Din zbor de gâze, mărunţele,
    Din ghiocei şi viorele.
    Aş şti privind pe stradă fete,
    Mai dezbrăcate, mai cochete,
    Încrezătoare şi semeţe
    Aruncând ocheade îndrăzneţe.
    Aş şti din florile purtate,
    Cu stângăcie manevrate,
    De bărbaţi, tineri ori ba,
    Pentru ea, doar pentru ea.
    Aş şti din zâmbete fugare,
    Ce le văd la semafoare,
    Din priviri mai visătoare,
    Pe chipuri de domnişoare.
    Din ocheade aruncate
    Şi corect recepţionate.
    Aş şti din adierile călduţe
    Din razele de soare jucăuşe.
    Aş şti că-i Martie oricum
    Căci mărţisoare văd în drum
    Şi am imboldul să îţi dăruiesc
    Cu şnurul bicolor şi pitoresc
    Îndemnul de-a privi afară
    E PRIMĂVARĂ!!!

    O primavara frumoasa, amantreilor!!!

    1. @catalina
      Da, chiar am uitat de micutul Valentin… 🙂 Multumesc pentru poezie in numele amantreilor, chiar am zambit citind-o (mai putin ala micu care cerea papa la ora de lectura).

  2. Eu pe 1 martie sarbatoresc primavara, drept pentru care tuturor celor pe care ii cunosc le-am trimis, pe post de vestitor al primaverii, o mica povestioara, pe care ti-o trimit si tie, cu o mica intarziere, cu speranta ca va avea macar un pic de efect benefic:

    Este vorba despre un personaj dintr-o carte a lui Andrei Makine pe care am citit-o de curând.
    În timpul celui de-al doilea război mondial, în Leningrad, o femeie singură, cu mult suflet, a luat în grija sa copii ai nimănui, pe care îi găsea pe străzile marelui oraş, aflat în plin război, copii singuri şi înfometaţi, cu gândul să aibă grijă de ei. Printre acestea era şi un copil pe care îl strigau cu toţii Mandarină. Acest copil era în permanenţă de o veselie molipsitoare. Indiferent cît de puţin mînca, sau cîte zile rămînea nemîncat, sau cît de mare era gerul pe care îl aveau cu toţii de îndurat, sau cîţi morţi şi răniţi vedea în jurul lui, Mandarină rămînea vesel. Atît de vesel că toată casa se lumina în prezenţa lui. Şi îi învăţa pe copii să manînce… soare. Iar dacă soarele lipsea de pe cer îi învăţa să mănînce… foc. Astfel că femeii îi era mult mai uşor să aibe grijă de toţi cei şaisprezece copii pe care îi adunase, la un moment dat, în jurul său.

    Aşadar, acum, la început de primăvară, iti doresc să găsesti puterea lui Mandarină de a fi în permanenţă vesel şi de a-ti hrăni sufletul cu soare sau foc (după caz) şi de a-i învăţa şi pe cei din jurul tau să fie mereu veseli şi optimişti.

  3. Desi prilejul a fost unul neplacut, nu poate decat sa ma incante faptul ca mai exista barbati care nu ofera pe pilot automat, fara sa se gandeasca prea mult ce ofera – cui.
    (un alt lucru care ma deranjeaza este obsnuinta de a pasa cadourile pe care le primesti altor persoane. In primul rand, mi se pare un gest pur si simplu urat)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *