Despre cum ne păpuşărim unii pe alţii

Lume puţină la lansarea „Zairei”. Au rămas mese goale la Clubul Ţăranului, de unde am înţeles că popularitatea lui Cătălin Dorian Florescu nu este extraordinară. Cel puţin în România, pentru că, în străinătate, „Zaira” s-a vândut deja în vreo 25000 de exemplare, lucru deloc de neglijat. Poate PR-ul Poliromului, editura-gazdă, ştie mai multe despre acest subiect. În fine, contează mai puţin. Important e că acest scriitor elveţian de origine română intră pe piaţa de la noi cu al patrulea roman, promiţător după cum l-au prezentat cei care l-au asistat la lansare.

Cristian Teodorescu a remarcat la Cătălin „plăcerea nebună de a spune poveşti despre oameni” şi „onestitatea, acribia şi dramatismul cu care vorbeşte despre ţărişoara noastră”. Despre „Zaira”, Teodorescu a spus că este „o poveste fabuloasă despre cum ne păpuşărim unii pe alţii”.

Tania Radu a remarcat omogenitatea lumii cărţilor lui Cătălin Dorian Florescu şi a scos în evidenţă simplitatea scriiturii sale. De asemenea, a identificat obsesiile autorului, prezente în romanele sale de până acum, şi anume legarea prozei de orizontul afectiv reprezentat de „acasă” şi existenţa unui personaj-copil.

După ce Mircea Cărtărescu l-a calificat drept „un om care preţuieşte cu adevărat cultura română”, „un povestitor minunat” cu „o carte caldă şi umană” (cu referire la „Zaira”, singurul roman scris de Cătălin şi citit de Mircea), autorul a vorbit câteva minute despre munca de documentare la acest volum – „imensă” (a stat de vorbă trei zile cu cea care avea să fie personajul Zaira, a fost 10 zile la Washington informându-se asupra realităţii din America anilor 60, descrisă în carte datorită parcursului personajului principal etc.). Cătălin a precizat că, odată cu „Zaira” s-a despărţit total de partea autobiografică, iar următorul său roman, deja terminat, va avea la bază numai ficţiune. Oricum, a spus el, „e o muncă de Sisif să separi ficţiunea de realitate”.

Cristian Teodorescu, Cătălin Dorian Florescu, Marius Chivu, Ana Maria (şi nu mai ştiu cum, a citit un fragment din roman), Tania Radu, Mircea Cărtărescu

Citeşte şi:

0 comentarii la „Despre cum ne păpuşărim unii pe alţii”

  1. Totusi, mare, mare pacat ca a fost atat de putina lume. Este un autor care intr-adevar stie sa puna in pagina povestile. M-am intristat foarte tare cand am vazut ca la cinci minute dupa incheierea evenimentului, in timp ce pe scena se instalau tot felul de instrumente muzicale electronice, “sala” se umplea de tineri, care nu doar ca ii ignorau pe autor, pe Mircea Cartarescu, pe Cristian Teodorescu, dar chiar ii priveau nemultumiti ca le-au iesit in cale… Pacat! O bila neagra pentru editura.

    1. @Constanta
      Uite ce spunea Cartarescu intr-un articol recent din Ev Zilei: “Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capun jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe.”

    2. Imi pare rau ca la Bucuresti, la lansarea romanului Zaira a fost atat de putina lume.
      La Timisoara a fost foarte multa lume, peste 100 de persoane…
      Poate e orasul mai mic, poate Catalin Dorian Florescu a fost mai bine promovat aici, poate datorita faptului ca s-a nascut in Timisoara..

      Oricum , scrie minunat…
      Ariana

      1. @ariana
        Probabil e vorba de promovare. La noi, orice tine de lansarea cartilor sau de lecturile publice e cam in faza incipienta. Imi amintesc ca acum vreun an am mers la o lectura tinuta de Dan Lungu in Copou. Am fost neplacut surprins sa vad ca din toti oamenii aia care se plimbau prin parc, numai vreo 20 au intrat la lectura. Asta in conditiile in care gardul parcului era plin de afise care anuntau evenimentul, plus ca la statie se tot repetau ora si locul desfasurarii. Iar Dan Lungu este iesean… Poate ca e vorba si de dezinteres.

  2. Eu am vrut să vin, dar culmea, de la 4 la 6 am avut curs la masterat cu Bogdan-Alexandru Stănescu 😀 (aşa că dau vina pe el că nu am fost acolo :)) ).

    Lăsând gluma la o parte, lansările de la MŢR încep cam repede 🙁

    1. @ionuca
      Ei, lasa, ca sunt puse devreme, dar incep cu intarziere. Aseara lansarea trebuia sa inceapa la 17,30, dar abia pe la 18,10 s-a spus “buna seara”, probabil din cauza ca era sala prea goala.

  3. @ionuca
    Pai, daca as fi avut curs cu Bogdan-Alexandru Stanescu, cu certitudine aseara era un spectator mai putin la lansarea lui Catalin Dorian Florescu. Nu de alta, dar stiu ca lui ii datorez faptul ca am putut citi in conditii extraordinare Murakami, Hemingway, Philip Roth…
    @Costi
    Pai, daca studentii la filologie nu cunosc scriitorii romani tineri, ce as mai putea spune… Mi se pare nu trist, ci revoltator… In opinia mea, un elev de liceu nu are voie sa nu fi auzit de un Filip Florian, Dan Lungu, Domnica Drumea, cu atat mai mult nu ar avea voie un student la filologie… Iar aici o vina foarte mare o au parintii si apoi profesorii… Nu se poate, ca parinte, trecand cu copilul de mana prin fata unei librarii, sa nu te opresti o clipa in dreptul vitrinei, uitandu-te la cartile expuse. Prin mimetism, copilul va proceda si el, la un moment dat, daca tu vei face asta o data, de doua ori, de noua ori… Eu, spre exemplu, ma minunam mereu, in copilarie, inainte de a fi invatat sa citesc, cum poate mama sa citeasca niste carti atat de groase. Iar apoi, ca profesor, trebuie sa ii determini pe elevi sa prinda gustul lecturii. Slava Domnului, eu am avut si in liceu, si in facultate, profesori care ne indemnau mereu sa ne facem un obicei ca, macar inainte de culcare, sa citim 10-20 de pagini dintr-o carte… Pana de curand mai indrazneam sa visez ca lucrurile vor reveni la fagasul normal, dar….

    1. @Constanta
      Discutia se poate largi. De pilda, sunt foarte multi jurnalisti care n-au auzit de fratii Florian sau de Dan Lungu, sau de Lazarescu, Teodorovici, Cimpoesu, Florina Ilis etc. Si atunci, cum sa le ceri unor elevi de liceu sa-i cunoasca?

  4. Uite, mie mi s-a intamplat o chestie extraordinara, care nu credeam ca mai este posibila in Romania zilelor noastre: intr-o zi de pe la mijlocul verii trecute ma aflam intr-o librarie de pe Calea Dorobanti, cand am auzit o doamna intreband-o pe vanzatoare: “Ce carti aveti de Filip Florian?” Am intors capul sa vad cam ce fel de doamna era. Parea a fi o profesoara, ce venise insotita si de trei elevi. A cumparat toate exemplarele existente in acea librarie din “Degete mici”, nemultumita ca erau doar vreo 4, de trei dintre ele “scapand” pe loc, datorita copiilor care o insoteau. Deci, se poate…

  5. Cu rusine trebuie sa recunosc ca nici eu nu am auzit de multi din scriitorii mentionati mai sus. Nu am sa incerc sa dau vina pe faptul ca de aproape 3 ani nu mai locuiesc in Romania, nici pe faptul ca in facultate n-am avut nici o legatura cu filologia/literatura, dar ma bucur ca am ocazia sa “aud” aici de ei si vreau cu disperare “Zaira” 🙂 o sa fie cam greu sa o am dar sper sa reusesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *