Olimpicul veşnic tânăr

  •  
  •  
  •  
  •  

În Tunisia, pe o cruce de marmură din Cimitirul Militar American, scrie Foy Draper, căpitan, 4 ianuarie 1943. În curtea Universităţii South California, un stejar se înalţă în prelungirea plăcii memoriale inscripţionate cu acelaşi nume. Pe placă, un detaliu: „campion olimpic, ştafetă 400 de metri, Berlin, 1936”. Apoi, într-un raport care ar fi trebuit să înlăture echivocul: „K.I.A.” („Killed In Action” – „Dispărut în misiune”) şi „avion inamic”. Atât şi nimic mai mult.

Suprapuse, cele trei note dezvăluie povestea de viaţă a unui erou. Foy Draper zbura pe un bombardier A-20 „Havoc”. Se înrolase în forţele aeriene americane în 1940 şi, după instruirea de la San Antonio, fusese detaşat în nordul Africii. În ziua notată pe crucea de marmură, a decolat alături de doi coechipieri pentru un atac la Fonduck, Tunisia, unde erau grupaţi germanii şi italienii. Niciunul nu s-a mai întors, iar raportul acela din arhivele naţionale s-a mărginit să consemneze sec „avion inamic” şi „K.I.A”. După moartea lui Foy, stejarul din curtea Universităţii South California, plantat în 1936, a mai rezistat în poziţie de drepţi încă 62 de ani. Pentru a cinsti memoria eroului, pe acelaşi loc, a fost plantat un alt stejar în 2005, iar astăzi, orice student de acolo îl ştie pe Foy, „olimpicul veşnic tânăr”, fostul recordman al statului în anii studenţiei şi cel care i-a ţinut piept lui Wykoff, cel mai rapid om al planetei în anii 30 ai secolului trecut.

Foy fusese un băieţel firav, cu probleme de sănătate în special în privinţa oaselor. Asta însă nu l-a împiedicat să se apuce cu râvnă de alergat. A fugit ca şi cum ar fi fost urmărit de boală, motiv pentru care a prins echipa olimpică a Statelor Unite la Jocurile de la Berlin din 1936. A fost acolo când, se înţelege de ce, evreii Glickman şi Stoller au fost înlocuiţi din ştafetă, lucru care nu i-a împiedicat pe americani să primească aurul în faţa unui Hitler pregătit de „marea curăţenie”. Foy fusese în schimbul trei, cel mai scund dintre cei patru, un blond cu cărare pe stânga.

Toţi medaliaţii cu aur de la Berlin au primit câte un puiet de stejar, iar Foy l-a dus în curtea şcolii care-l lansase în atletismul de performanţă. La scurt timp, şi-a dat seama că ţara avea nevoie de el altfel, aşa că s-a înrolat, a plecat în Africa şi nu s-a mai întors niciodată. Astăzi, există o cruce de marmură, aşezată ca o minge de golf pe un gazon perfect tuns la câţiva kilometri de Tunis, şi un stejar care aminteşte nu doar de eroul Foy Draper, ci şi de începutul unei perioade absurde în care sportivi extrem de valoroşi au fost, eufemistic vorbind, trecuţi în anonimat.

Ştafeta americană de la Jocurile Olimpice Berlin 1936: Jesse Owens, Ralph Metcalfe, Foy Draper şi Frank Wykoff
Ştafeta americană de la Jocurile Olimpice Berlin 1936: Jesse Owens, Ralph Metcalfe, Foy Draper şi Frank Wykoff

Articol publicat în “Observatorul militar” din 24 martie 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „Olimpicul veşnic tânăr”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *