Numai Dumnezeu a dat mai multe goluri

I-au spus Dixie din cauza tenului negricios şi a părului uşor ondulat. De fapt, taică-su, muncitor în căile ferate, îl numise William Ralph, dar uite că glasul tribunei a fost mai puternic decât cel al sângelui şi Will a rămas Dixie, chiar dacă asta-l cam enerva. Numele lui a devenit unul dintre cele mai puternice branduri din Anglia. Vorbim de jucătorul care deţine încă recordul pentru cele mai multe goluri înscrise într-un sezon în Anglia (60), Dixie Dean. La bătrâneţe, l-a întrebat John Roberts: „Şi, ia zi, Dixie, crezi că va reuşi cineva vreodată să marcheze mai multe?”, iar el, cu piciorul drept amputat, mucalit, aşa cum îi stă bine unui britanic sadea, a zis: „Da, e unul mai special care-o s-o facă, Dumnezeu”.

Se întâmpla în sezonul 1927-1928. Unul, Camsell, care avea s-o mierlească în război, marcase 59 de goluri cu doar un an înainte. Everton juca 1-2-3-5, cu Dixie, băiatul din Birkenhead, atacant central. „Lovea cu capul aşa cum un jucător normal dă cu piciorul”, şi-a amintit Matt Busby. În plus, au spus cei care l-au cunoscut, avea şut foarte bun, plasament excelent şi o putere de luptă extraordinară. Se zice că a fost operat de 15 ori în cariera sa, ba chiar că şi-a pierdut un testicul în urma unui tackling cu dureri de dinţi. Să nu mai vorbim de accidentul de motocicletă în care şi-a rupt maxilarul. Doctorii nu-i mai dădeau nicio şansă să joace fotbal. Accidentul s-a petrecut în 1926, iar peste numai doi ani Dixie marca 60 de goluri… Cică să te mai iei după doctori!

Fotbalul de-atunci era romantic, reclamă cei care contestă recordul. Bun, dar Dixie a fost golgeterul lui Everton şapte ani la rând, i-a dat cinci boabe lui Manchester United, toate până la pauză, şi considera că avea o zi proastă când nu reuşea decât un gol. A înscris de 349 de ori în 399 de jocuri şi, oricât de romantic o fi fost fotbalul pe atunci, un lucru se poate susţine cu tărie: fotbalistul britanic n-a fost niciodată mămăligar, iar Dixie nu stătea la ceai pe linia porţii. Cu salariu de opt lire a jucat la Everton vreo 12 ani, timp în care a câştigat campionatul, a retrogradat şi a promovat, dar a trebuit să plece pe la 30 de ani, obosit de atâtea operaţii şi forţat de sosirea la echipă a lui Tommy Lawton. „Ştiu că ai venit să-mi iei locul, dar îţi promit că voi face totul să te ajut!”, i-a zis Dixie, şi stăteau împreună după antrenamente, aruncându-şi mingi îndesate cu ziare umede, ca să-şi mărească forţa execuţiilor.

A mai jucat pe la Notts County şi la o echipă mică din Irlanda, după care a condus un bar în Chester. Pe 1 martie 1980, era în tribuna lui Everton când Liverpool a marcat decisiv, iar inima lui Dixie a cedat. De fapt, Dumnezeu înscrisese mai multe goluri decât el. „So long, fellows!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rb33hAc41Lo]

Articol publicat în “Observatorul militar” din 31 martie 2010

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *