Un desculţ a cucerit Roma

  •  
  •  
  •  
  •  

El, soldatul, alergătorul, învăţat cu terenul pietros de lângă Addis Abeba, el, desculţul şi descălţatul, slăbănogul, prăpăditul, cum au gândit mulţi văzându-l fără adidaşi, el, fiul unui cioban, a rămas în istorie ca fiind primul cetăţean de culoare al planetei care a câştigat maratonul olimpic, nu o dată, ci chiar de două ori.

A fost nevoie de o armată întreagă să ocupe Etiopia, dar un singur soldat etiopian a cucerit Roma. Se întâmpla în 1960, într-o seară încinsă, când Dealul Capitoliului era luminat de torţe, iar ultima porţiune a traseului, de pe Via Appia, încă mai vibra de paşii soldaţilor romani plecaţi, cu mii de ani în urmă, să-i civilizeze sub scut pe barbari.

Maiorul suedez Onni Niskanen, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial şi antrenorul lui Abebe Bikila, pregătise foarte atent cursa. Îi spusese alergătorului său numerele principalilor concurenţi. „Fii atent la 26. Ăla-i cel mai tare! Marocanul Rhadi…” Iar Abebe, învăţat cu disciplina din garda împăratului Etiopiei, Haile Selassie, a ascultat sfatul. Toată cursa, pe care a alergat-o desculţ pentru că antrenorul său observase că avea un ritm mult mai bun aşa, Abebe l-a tot aşteptat pe Rhadi. Pe la jumătatea maratonului, el şi unul cu numărul 185 s-au despărţit de pluton. Apoi, au trecut pe lângă Obelixul din Axum, pe care italienii îl luaseră din Etiopia ca pradă de război în 1937, la vederea căruia desculţul Bikila a reacţionat precum calul lui Făt-Frumos la întâlnirea cu jăratecul. Când mai erau vreo 500 de metri, probabil necăjit că Rhadi nu se vedea nicăieri, Abebe a zvâcnit către linia de sosire. A trecut primul şi s-a pierdut printre fotografii de sub Arcul lui Constantin, iar câteva minute mai târziu avea să afle că marocanul sosise la 25 de secunde în spatele lui. Cel cu numărul 185 era chiar Rhadi, care, din motive necunoscute, nu primise numărul 26, aşa cum aştepta maiorul Niskanen.

După cursă, l-au întrebat de ce a alergat desculţ. N-a zis că n-avea bani de tenişi, cum probabil au crezut unii, şi nici că, vezi Doamne, îl strângeau cei pe care-i dăduse firma de echipament, ci, se spune, a replicat cam aşa: „Am vrut să ştie lumea că ţara mea, Etiopia, a câştigat întotdeauna cu determinare şi eroism”.

A murit prea tânăr, pe la 41 de ani, din cauza unei comoţii cerebrale, după ce paralizase de la brâu în jos în urma unui accident rutier şi stătuse patru ani în scaunul cu rotile. Arc peste timp: pe 21 martie 2010, etiopianul Siraj Gena s-a descălţat cu 500 de metri înaintea finişului, la acelaşi maraton de la Roma, şi a câştigat, cinstind astfel memoria lui Abebe Bikila. Ei, alergătorii, desculţii, slăbănogii, prăpădiţii.

Articol publicat în “Observatorul militar” din 14 aprilie 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „Un desculţ a cucerit Roma”

  1. Tudor George “Ahoe”:


    … … …

    Si leul din junglã aprinzã-si pupila:
    Întâiul s-ajungã –
    Abebe Bikila

    Tam-tamul ti-ascultã Asfaltul si-Argila
    Sub talpa descultã –
    Abebe Bikila

    Sã freamãte Roma, vuind Centomilla
    Când trece fantoma –
    Abebe Bikila
    … … …

    Descântec si rugã / cu mila cu sila
    sã-nvingã la fugã / Abebe Bikila

  2. Din cand in cand, descultii, slabanogii, prapaditii, ii umilesc pe stapiniii albi. Si atunci stapanii albi spun cu dispret, din varful buzelor, ca doar la asta se pricep slabanogii, prapaditii, descultii – sa alerge, sa cante, sa danseza, sa joace fotbal, etc. Adica lucrurile simple, naturale, pe care stramosii stapanilor le-au pierdut, cumva, de cand au parasit Africa, acum 1.9 milioane de de ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *