Cum cred că ar trebui gândită o lansare

  •  
  •  
  •  
  •  

Pentru că recent am criticat modul în care a avut loc lansarea unei cărţi, mi-am rezervat câteva minute pentru a încerca să creionez modul în care văd eu un astfel de eveniment. Chiar întreba cineva pe blogul lui dragos c cam cum ar vedea el lansarea perfecta…

Propun să plecăm de la premiza că suntem foarte, foarte săraci. Suntem de la o editură care ştie că are o perlă în buzunar, dar n-are bani de promovare. Cred că pentru a scoate maximul din asta, trebuie să ne gândim la:

  1. Cititori – ne gândim cam cui i se adresează cartea; dacă-i pentru tineri, scoatem la imprimantă (alb-negru, ca să fie ieftin) nişte fluturaşe pe care facem reclamă lansării (ce scriem pe fluturaş e altă poveste); cu fluturaşele, putem merge în licee sau facultăţi, în parcuri sau cluburi (oriunde avem habar că ar putea fi cititori potenţiali); dacă-i pentru altă categorie de cititori, reglăm mesajul în consecinţă şi mergem să distribuim fluturaşele acolo unde ştim că se găsesc persoanele cărora li se adresează cartea. Dacă nici nu suntem prea mulţi omuleţi disponibili la editură, e suficient un omuleţ care face treaba asta câteva ore cu o zi sau două înaintea lansării.
  2. Invitaţi – un critic, un scriitor (aş prefera un coleg de generaţie) şi un reprezentant al editurii.
  3. Cartea – preţul: pentru a câştiga cititori, un discount pentru lansare este obligatoriu (lucrul ăsta poate fi menţionat şi pe fluturaş).
  4. Mediul lansării: o sală cu scaune (măcar câteva, pentru persoane care au nevoie sau se simt mai bine stând jos). Sunt conştient că şi aici e o problemă ce ţine de bani, dar dacă luăm în calcul o strategie pe termen lung, poate fi găsit un spaţiu reciproc avantajos pentru editură şi proprietarul sălii.
  5. Timp: o oră cred că este suficientă pentru a lămuri, convinge şi incita.
  6. Conţinut: cititorul mediu vrea să afle cine, unde, cum, cât, când; întrebările aparent stupide atrag publicul. De exemplu: de ce a scris cartea, cât i-a luat, ce a urmărit să scoată în evidenţă, de ce ar trebui să o citim, chestii de genul ăsta care ajută la creionarea intimităţii între scriitor şi cititor.

Cam atât. Am plecat de la premiza că editura este foarte săracă. Acum, nu ştiu, cu sărăcia asta, de unde şi cu ce plătim criticul şi scriitorul pe care ne gândim să-i invităm la lansare. Poate ceva angajamente editoriale, nu ştiu, nu trăiesc în mijlocul editorilor ca să-mi dau seama de cârlige.

Apoi, dacă avem posibilitatea unei alte premize, adică avem şi ceva bănuţi, toată strategia de marketing se poate schimba. Numai că totul depinde şi de câţi oameni sunt dispuşi să investească nu neapărat bani, ci timp. Mi se pare că totul ţine de pasiune. Nu costă prea mult, ca angajat al unei edituri care organizează o lansare, să le spui invitaţilor că ar fi bine să-şi orienteze discursul nu spre a arăta cât de prieteni sunt între ei, cât mai degrabă spre obiectul acela care se numeşte carte.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *