La frizerie

  •  
  •  
  •  
  •  

Departe de mine intenţia de a jigni pe cineva, dar trebuie să vă spun că despre frizeriţe am crezut mereu că sunt nişte fete cărora nu prea le-a plăcut cartea. Mi-a fost şi încă-mi este greu să cred că o femeie care lucrează la un coafor de cartier a ales să fie coafeză chiar dacă ar fi putut să ajungă un fel de assistant manager la vreo multinaţională. Încă nu am găsit o astfel de persoană, şi nu cred că pot fi acuzat de misoginism. Îi includ şi pe frizeri în aceeaşi imagine. Aşa că, atunci când intru într-o frizerie, ştiu că discuţiile nu vor include niciodată subiecte de genul: „ultima carte pe care-au băgat-o la Cărtureşti” sau „emisiunea de aseară de la Cultural”.

Azi, impresia mi s-a confirmat. Se auzeau doar foarfecile sau maşinile de tuns şi, din când în când, linguriţa atingând cupa de îngheţată din mâna casieriţei. Televizorul, nicio surpriză, era pe „Acces direct”, iar în prim-plan, cine credeţi, Bote şi Bianca (parcă aşa o cheamă pe blonda de care s-a despărţit recent). În fine, doamna pe mâinile căreia am ajuns, a făcut un gest care m-a surprins: după vreo cinci minute de „Acces”, a luat telecomanda şi a spus „Asta e ziua mea!”. A schimbat pe Pro, unde erau „Ştirile de la ora 5”. „Mai bine nişte violuri şi cadavre decât prostiile astea!”

OK, n-a dat pe „Cultural” sau pe „Mezzo”, dar am realizat că unele persoane chiar pot să facă diferenţa între mondenităţile noastre ieftine şi violenţele domestice prezentate drept ştiri la televiziunile comerciale. Eu încă nu pot lucrul ăsta. Mai am de învăţat de la frizeriţe (şi frizeri).

Citeşte şi:

0 comentarii la „La frizerie”

  1. Eu cred că e mai bine ca frizerii/frizeriţele să rămână la stadiul de absolvenţi de liceu, altfel am fi un neam de pletoşi pentru că mulţi ar renunţa să mai meargă la frizerie de frică să nu-i facă iar de râs omu’ cu foarfecu… Oare cum ar fi ca în locul discuţiilor banale despre şampon, balsam, vreme să te ia frizeru cu teme filosofice şi subiecte precum nebunia din capul lui kafka, crizele lui hitler sau amantele lui rasputin?…

  2. Uite un subiect care mi-a atras atenția 🙂

    Pe mine mă bătea gândul să fac un curs de, hai să-i zicem “coafeză” sau “cosmeticiană” asta ca să nu ne legăm de termenii stilist sau make-up artist :)) Și căutând eu pe net pe unde se țin asemenea cursuri în Cluj am observat că cereau diploma ultimei școli finalizate. Am stat eu așa și m-am gândit cât de penibilă aș fi mers acolo cu diploma de master, dar culmea, culmilor a fost când prietenul meu mai în glumă, mai în serios mi-a zis: “Păi eu îți sugerez să mergi acuma până nu termini și doctoratul.” :))
    Da, am râs cele 5 minute fără să mă pot opri, dar nu era râsul meu…
    Hmmm… să știi că am auzit de persoane care au terminat dreptul și făcând un curs de stilist au lăsat sala de judecată pentru un salon la periferia orașului, apoi mai stiu absolvenți de kineto care sunt simpli maseuri prin diverse cabinete cosmetice și nu în ultimul rând știu cazul unei colege de facultate care în ultimul an pe lângă licență făcea practică la un coafor…

    Eu aș fi făcut cursurile acestea pentru mine, să nu mai dau bani grei prin saloane, în plus viața nu se știe ce-ți oferă, e pănâ la urmă o meserie, chiar dacă e trist să o practici cu buzunarul plin de diplome care nu-ți oferă nimic… Deocamdată am renunțat pentru că sunt foarte scumpe aceste cursuri, dar pe viitor o să mă mai gândesc.

    Am o mulțumire, fetele la care merg eu la tuns, pensat sau alte alea nu se uită la Acces Direct și astfel că putem vorbi despre vacanțe și viața în general, fără să amintim de ultimele reduceri de la Humanitas, deci e totuși bine… Schimbă-ți frizerul.

    1. @Bianca, Vlad
      Sunt multi oameni care, cu diplome in buzunar, aleg sa munceasca in domenii ca acesta. Pana la urma, este o solutie. Chiar ma gandesc la faptul ca meseria asta s-ar putea sa fie mult mai banoasa decat serviciul meu la stat, dar nu e cazul sa invidiez pe nimeni, pentru ca fiecare munca trebuie sa fie platita intr-un fel.
      Altceva voiam sa spun… Am schimbat cateva orase si implicit frizerii. Unde m-am tuns, am gasit aproape numai doamne pe la 40 de ani, onorabile, mai mult sau mai putin plictisite sau pasionate de meseria lor. Cu unele chiar am avut ce vorbi, mi s-au parut simpatice si le-am reintalnit cu placere. De aici, intelegeti ca n-am nicio intentie in a jigni pe cineva. Doar ca am ramas cu impresia ca pentru a ajunge frizer nu-ti trebuie prea multa scoala. Programele pe care sunt deschise tv-urile din frizerii cred ca imi sustin ideea.
      Apoi, sigur ca nu ma duc la frizer ca sa discut despre familia Buendia sau despre domnul K. Ma duc acolo ca sa ma tund. Si-mi place frizeria aceea la care am fost ieri, chiar daca tv-ul oscileaza intre “Acces” si “Stirile de la ora 5”. In plus, respect doamnele de acolo ca pe orice doamna, indiferent de nivelul sau de cultura.

  3. foarte interesanta discutia voastra. eu n-as prea cauta-o la studii sau la cultura pe coafeza mea atata timp cat exceleaza in meseria ei. eu, de pilda, am coafez (asa s-o numi?!) fost profesor de istorie si absolvent de ASE si mai arata si intr-un fel:). ce sa mai, o adevarata incantare sa te tunzi. dar as avea o problema cu medicii, inginerii, economistii cu un vocabular de cincizeci de cuvinte cu termenii de specialitate cu tot. sau cu blogurile de carti pe care apar frecvent expresii ca “abea” sau “se merita”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *