Interviu cu Fănuş Neagu

  •  
  •  
  •  
  •  

Am primit cu ceva vreme în urmă revista „Fereastra”, aparţinând de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” din Mizil. Am găsit acolo multe lucruri interesante, dar, gândindu-mă că prea puţini au acces la revista asta, n-ar fi rău să redau nişte fragmente din interviul pe care Emil Proşcan, directorul „Ferestrei” i l-a luat lui Fănuş Neagu. Scuzaţi subiectivitatea şi faptul că am ales doar ce mi-a plăcut foarte, foarte mult.

Poate că e necesar să trecem şi prin suferinţă ca să preţuim momentele de linişte, de bucurie. Asta e soarta poporului român, nu credeţi?

A popoarelor imbecile… Nu mai e poporul român de pe vremea lui Ştefan cel Mare, povestea cu dacii am şi uitat-o… Eu zic că nici nu ne tragem din daci; ne tragem din suburbiile Romei…

Ce mai faceţi?

Nu-i doresc nimănui să facă ce fac eu. Când nu mă chinui să scriu mă chinui să citesc. Dorm prost, aş bea mult şi nu mi se dă voie. Îmbătrânesc şi-mi pare rău, cum spune cântecul. În concluzie, rămâneţi cât mai multă vreme tineri, dragii mei!

Ne daţi şi o soluţie să rămânem tineri?

Beţi vin bun, iubiţi numai ce vă place şi pe furiş…

Înseamnă că şi dumneavoastră sunteţi tânăr.

Păi eu iubesc mult… Aş şi urî, dar mi-e frică, din cauza familiei, să urăsc deschis. Şi am ce urî, slavă Domnului, în România de azi! Exagerez: de fapt, nu-s capabil de ură… Sunt capabil doar de dispreţ… şi de dragoste. De dragoste în primul rând.

Ce anume dispreţuiţi?

Cred că intuiţi: nu-mi place politica, nu-mi place că ţara s-a ruinat economic, nu-mi place că oamenii sunt săraci… Toată viaţa am aşteptat, am sperat, am avut prieteni‚veseli, am iubit cartea… Nu-mi place să văd oameni mohorâţi.

Vi se par mai mohorâţi acum decât înainte?

Indiscutabil. E un alt „peisaj”. „Plumbul” lui Bacovia îl înţeleg abia acum. Sigur, el avea un dar straniu de la Dumnezeu, era o figură cu pata înţeleaptă a întunericului pe ea…

Aş vrea să vorbim mai mult despre dumneavoastră…

Despre mine, ce să vorbim? Nu! Cât mai scurt! Sunt un tip deschis, se ştie totul despre mine… în afară de cum gândesc… Am fost, în primul rând, hamal al scrisului. Şi am avut un viciu: lectura. Am citit câteva biblioteci şi mă consider a fi posedat singura bogăţie după care merită să alergi în lume. Dar… tot incult am rămas!

A mai apărut şi calculatorul, şi internetul…

Îmi daţi voie, aici e cea mai frumoasă revoluţie pe care a cunoscut-o omenirea.

Dar dezavantajele…

Eu nu ştiu să bat la maşină. Toată viaţa am scris cu creionul sau cu pixul. Nu ştiu nici măcar să deschid calculatorul. Dar beneficiez de această sursă nemaipomenită de informaţii. Rog pe cineva şi găsesc tot ce mă interesează. Această descoperire compensează, dacă se poate compensa vreodată, distrugerea Bibliotecii din Alexandria.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Interviu cu Fănuş Neagu”

  1. orice cuvint rostit de Fanus Neagu ar trebui inramat!

    ma dor toate organele de simtz si toate cotloanele corpului si sufletului ca timpul trece – si vorbele lui inca tot nu se toarna in lingouri!

    sant plecat din Romania – dar in momentul in care Fanus Neagu n-o sa mai zica zica nimic – n-o sa ma mai vindece nimic – si din invidie crasa voi fi dispus sa trag cu tunul in toti blatistii care au consumat timp si spatiu si vin si imagini si aer si cuvinte in preajma Domniei Lui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *