Enigma pe nume Amelia

  •  
  •  
  •  
  •  

Nici până astăzi nu a fost îndepărtat vălul de mister care înconjoară dispariţia Ameliei Earhart. Prima aviatoare care a traversat Atlanticul, Amelia era nu doar un pilot extraordinar, ci şi o femeie-simbol, unul dintre pilonii luptei pentru emancipare. Scria articole feministe în „Cosmopolitan” şi trimitea corespondenţe către diverse ziare în care povestea despre experienţa incredibilă a zborului.

Zilele acestea, mai exact pe 21 mai, se împlinesc 78 de ani de când, la bordul unui Lockheed Vega, ateriza pe o păşune din Irlanda de Nord, iar un ţăran, mirat de situaţie, a întrebat-o de unde venea: „Din America”. Lucrul acesta se petrecea la exact cinci ani de la experienţa „Vulturului solitar”, Charles Lindbergh (primul aviator care a traversat Atlanticul), iar presa americană, inventivă ca de obicei, a numit-o imediat „Lady Lindy”. Se spune că, între cele două experienţe, vreo 14 alţi aviatori încercaseră să traverseze oceanul, dar fără succes. Tocmai de aceea, reuşita Ameliei Earhart, un fel de Dorothee din „Vrăjitorul din Oz”, asociere valabilă dacă ţinem cont că eroina era de loc din Kansas, a picat numai bine pentru a susţine faptul că sunt lucruri pe care femeile le pot face la fel de bine ca bărbaţii.

Totuşi, nu asta a vrut să demonstreze Amelia, fondatoarea „Asociaţiei celor 99” (primele aviatoare din State). Ea spunea tot timpul că zboară din pură pasiune şi poate de aceea, uneori, era capabilă de inconştienţe. În anii ’30, devenise cea mai celebră femeie din America, mai cunoscută şi apreciată decât soţia preşedintelui Roosevelt, a cărei prietenă era. Niciodată nu şi-a pierdut visul şi bucuria de a zbura. Celebritatea nu a reuşit să-i desprindă ochii din nori şi picioarele de pe pământ, iar marea ei ambiţie, aceea de a face înconjurul Pământului, nu a reprezentat decât o încercare de a depăşi limitele acceptabile la acea vreme.

În ultimul său zbor, Amelia a plecat pe 1 iunie 1937, cu un Lockheed Electra, alături de Fred Noonan, unul dintre cei mai buni navigatori ai timpului. Din Miami, avionul a desenat zig-zaguri peste Ecuator, până în Noua Guinee. De acolo, următoarea oprire trebuia să aibă loc pe Insula Howland, la care, spre disperarea celor de pe nava de coastă Itasca, Electra nu a mai ajuns.

Nici până astăzi, cazul nu a fost rezolvat. S-a presupus că, rămas fără combustibil, avionul s-a prăbuşit în apropierea insulei. Dar nu s-a găsit nicio rămăşiţă, chiar dacă misiunea de căutare a inclus nouă nave şi 66 de avioane trimise de însuşi preşedintele Roosevelt. Unii au mers pe ideea că Amelia şi Fred au fost luaţi prizonieri de japonezi sau că au revenit în State sub o altă identitate. Niciuna dintre variante nu a strâns dovezi de necombătut, iar căutările continuă în timp ce numele Ameliei Earhart rămâne unul dintre cele mai solide elemente ale propagandei în folosul aviaţiei.

Articol publicat în “Observatorul militar” din 19 mai 2010

În 2009, a apărut filmul “Amelia”, cu Hilary Swank în rolul aviatoarei şi Richard Gere în cel al lui George Putnam, editorul şi, ulterior, soţul său. Este excelent, vi-l recomand. Uitaţi trailerul:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ioZCEpRLpxo&feature=fvsr]

Şi plecarea în ultimul zbor:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ll_3lxO1vUQ]

Citeşte şi:

3 comentarii la „Enigma pe nume Amelia”

  1. Asta imi aduce aminte ca astept si eu un film despre Smaranda Braescu de vreo 150 de ani. Asta e, ne multumim si cu State de Romania, o fi fost si el cineva 🙁
    Multumesc de recomandare

    1. @claudia
      Daca era Nicolaescu femeie, aveam o sansa sa-l vedem sarind cu parasuta. Altfel, nu stiu ce alt regizor mai e tentat de filme cu tenta istorica.

  2. Foarte fain articolul, felicitări! Nu am ştiut de film, aşa că…încă o dată mulţumim! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *