Ora lanti

  •  
  •  
  •  
  •  

Ora lanti vine de la au relanti şi presupune 36 de capitole, ca 36 de secvenţe de film (aici experienţa cineastului îşi spune cuvântul). George Stratulat este un autodecepţionat, un frustrat, care încearcă să-şi găsească echilibrul, centrul de greutate, într-un triunghi echilateral în care vârfurile sunt ocupate de trei femei: Violeta, Gilda şi Aurora.

Prima a fost Violeta. Pasiune pasageră, mai mult erotică… Odată ruptă relaţia (din cauza ei), Stratulat ajunge la boli psihice. Prin intermediul doctorului Traian Gal, pacientul intră pe mâinile psihoterapeutului Gilda, care-l supune unui experiment bazat pe sex. Gelu, Gigi, Giani, Giovani, Pupi sau Ghighi, adică acelaşi George Stratulat, după cum este alintat de diversele sale aventuri amoroase, intră în jocurile Gildei, care-l foloseşte în scop de studiu pentru o lucrare de doctorat. În acelaşi timp, Stratulat este aşteptat acasă de soţia Aurora, o femeie la fel de ciudată ca el, care are o pasiune nebună pentru castraveţi bulgăreşti. E un pic de absurd în chestiunea asta, aşa cum este în tot romanul lui Daneliuc.

Am zis de triunghi echilateral… Aşa mi s-a părut, echilateral, pentru că Stratulat este în egală măsură afectat de cele trei femei. Pe Violeta, ajunsă deputat, nu o poate uita şi, la fel, rămâne obsedat de Gilda şi de terapia ei, cum nu se poate distanţa definitiv nici de Aurora, chiar dacă o închide în baie cu tot cu castraveţi. Stratulat mi s-a părut un bărbat dependent de triunghiul ăsta, pe care nu-l controlează, ci triunghiul îl controlează pe el. Sau dacă vreţi o expresie şi mai pretenţioasă, Stratulat nu-şi trăieşte viaţa, ci viaţa îl trăieşte pe el. Au relanti îi revin în minte secvenţele devenirii lui, ca prizonier al propriului cadru: „…parcă nu existam, dizlocuiam o porţiune din cubajul de aer, atât!”.

Mi-a plăcut stilul lui Daneliuc. „Ora lanti” e un roman bun, pe care îmi pare rău că l-am neglijat atâta vreme (a apărut în 2007). Se citeşte uşor, datorită manierei „cinematografice” în care e scris, şi exprimă situaţii desprinse din realitate, puse în valoare de momente în care absurdul nu face decât să accentueze contrastul: „O linişte bună niciodată nu-i plată. Are câteva zgomote mici care-o pun în valoare”.

Şi un citat de actualitate:

“…de ce se înghesuie lumea să apuce un loc pe craca de sus? Să vadă la cât s-au întins nenorociţii în mandatul trecut ca să aibă o marjă şi ei.”

Mircea Daneliuc, „Ora lanti”, Cartea Românească, 2007

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *