Jurnal din „Războiul porcului”

Primul contact cu Casares mi-a dezvăluit un stil de Marquez combinat cu Saramago. În „Războiul porcului”, tinerii se revoltă împotriva bătrânilor considerând că sunt prea mulţi şi că ar putea instaura dictatura. Sunt prinşi în ambuscade, atacaţi în mijlocul zilei şi marginalizaţi de proprii copii. „Când eşti bătrân, totul e trist şi ridicol; chiar şi teama de moarte.” Îi spune războiul „porcului” pentru că bătrânii sunt comparaţi cu animalul ăsta. Unii bătrâni sunt de părere că mai frumos suna „războiul bufniţei”, că şi bufniţa e urâtă, dar e şi înţeleaptă. 🙂

Jurnalul se derulează pe parcursul a câteva zile şi îl are în centru pe Isidoro Vidal, un pensionar simpatic, care locuieşte cu chirie alături de fiul său, Isidorito. Pensia vine târziu sau nu mai vine deloc, Isidoro este închis în podul casei când prietenii fiului vin în vizită, iar veştile despre uciderea cunoscuţilor în vârstă îl pun pe gânduri pe venerabilul Isidoro, membru al grupului „Băieţii”, format numai din bărbaţi-ţintă pentru ofensiva tinerilor. Violenţa se declanşează în seara în care, plecaţi de la o partidă de cărţi, „Băieţii” sunt martorii uciderii vânzătorului de ziare. Apoi, viaţa pentru bătrâni devine o povară. Singura salvare, din câte se pare, vine din relaţia de dragoste cu femeile tinere, aşa cum se întâmplă cu Isidoro. El îşi retrăieşte practic tinereţea iubind-o pe Nélida. Spre finalul romanului, se întâmplă şi ceva tragic, dar prefer să nu vă spun ca să descoperiţi singuri despre ce e vorba. Cert e că războiul ăsta se termină repede, chiar dacă e intens şi simţit de bătrâni cam ca tăierea pensiilor la noi.

E şi realism şi utopie în romanul lui Casares. Citindu-l, te gândeşti la cum o să-ţi trăieşti tu bătrâneţea, în caz c-o apuci.

Adolfo Bioy Casares, Jurnal din “Războiul porcului”, Curtea Veche, 2009

Citeşte şi:

0 thoughts on “Jurnal din „Războiul porcului””

  • Problema cea mai mare cu batranetea este diminuarea pana la disparitie a curiozitatii. Vorbesc de curiozitatea care te tine in priza, care-ti tine mintea treaza. Oamenii batrani cad intr-o resemnare autocompatimitoare. Se inchid intr-o cochilie tare formata din doctori-biserica-stiri TV-preturi-medicamente.

    Eu imi propuneam, la un moment dat, la batranete (vezi pensionare) sa citesc clasicii. Acum imi doresc sa am mintea intreaga si curiozitatea intacta. Pentru ca varsta este o stare de spirit.

  • @divagatii
    Unii batrani din cartea asta si-au mentinut curiozitatea treaza prin redescoperirea iubirii. Acuma, eu cunosc batrani cazuti intr-o alta problema: nevoia de a fi ascultati, bagati in seama, care vine din certitudinea ca au facut ceva in viata. Asta mi se pare un fenomen trist pe care poate o sa insist intr-o postare viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *