Căpitanul care se juca de-a Tom şi Jerry

  •  
  •  
  •  
  •  

Daniel l-a privit scurt şi hotărât pe generalul de Wet. „Da, mă duc!” Colţurile mustaţei i s-au ridicat într-un zâmbet care spunea totul. Era omul cel mai potrivit pentru misiune. Cine altul decât el, nebunul care fusese în stare să propună o întrecere între cal şi bicicletă, cine altul să se încumete la aşa ceva? Atunci îl ajutase prietenul lui, campionul Jooste. Bicicleta „bătuse” calul pe cei 75 de kilometri dintre Pretoria şi Râul Crocodilului. Jooste pedalase ca un zmeu, iar guvernul din Transvaal, încurajat de succes, le dăduse sarcina de a forma Corpul Bicicliştilor. Acum însă, Daniel Theron pleca singur.

În bătălia de la Paardeberg (parte a celui de-Al Doilea Război Bur), generalul Cronje, alături de vreo 3000 de militari buri (olandezi care au colonizat Africa de Sud) era înconjurat de britanici. Daniel, pentru capul căruia imperialiştii puseseră la bătaie 1000 de lire sterline, a reuşit să pătrundă liniile şi să-i ducă mesajul salvator lui Cronje. Burii trebuiau să-şi părăsească poziţiile pe timpul nopţii şi să se reunească în două locaţii protejate de oamenii generalului de Wet.

Daniel s-a întors cu genunchii ca daţi prin răzătoare. Mai mult de atât, Cronje i-a transmis că nu crede în planul lui de Wet. Ulterior, s-a predat, iar bătălia de la Paardeberg (ca, de altfel, şi războiul) a fost câştigată de britanici.

Sunt puţine de zis despre poziţia lui Daniel Theron între Cronje şi de Wet. Poate „doar” faptul că, militar fiind, şi-a îndeplinit misiunea datorită unui curaj rar întâlnit. La scurtă vreme, a primit ordinul de a pune la punct Corpul de Cercetaşi Theron (TVK). A strâns 80 de bărbaţi din cele două Republici Bure (Transvaal şi Orange) şi, timp de vreo şapte luni, s-a jucat cu britanicii precum Jerry cu motanul Tom. Obişnuia să scape ca prin urechile acului din situaţii în care echipele sale erau depăşite numeric, lucru care-i enerva teribil pe imperialişti. N-a mai reuşit să fugă pe 5 septembrie 1900, când, singur împotriva a şapte inamici, a tras până la ultima suflare cu gândul la bicicleta aceea condusă de prietenul Jooste, la generalul de Wet şi la încăpăţânatul Cronje, la anii în care lucrase ca profesor, notar sau avocat, şi la logodnica lui, Hannie, alături de care avea să fie înmormântat la numai 28 de ani.

Daniel Theron ne poate părea un personaj depărtat şi, prin urmare, nesemnificativ. Totuşi, poveştile cu eroi au un sâmbure dulceag indiferent la câte mii de kilometri s-au desfăşurat. Africa de Sud îşi scoate pălăria în faţa lui Daniel Theron şi poate e bine să amintim că în urmă cu câţiva ani însuşi Nelson Mandela a dezvelit, la Pretoria, monumentul dedicat fostului cercetaş şi promotor al folosirii bicicletelor în acţiunile militare. La ultima Cupă Mondială, o frumoasă actriţă sud-africană a fost prezentată ca una dintre personalităţile naţiunii. Era Charlize Theron, stră-strănepoata căpitanului Daniel Theron.

Publicat în “Observatorul militar” din 18 august 2010.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Căpitanul care se juca de-a Tom şi Jerry”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *