Militari înainte de orice

  •  
  •  
  •  
  •  

[picapp align=”center” wrap=”false” link=”term=west+point&iid=8882093″ src=”http://view.picapp.com/pictures.photo/image/8882093/the-graduating-class-the/the-graduating-class-the.jpg?size=500&imageId=8882093″ width=”500″ height=”334″ /]

Rich Ellerson a intrat în cel de-al doilea an de antrenorat la West Point. Echipa pe care o pregăteşte, cea de fotbal american, are o tradiţie imensă. Pe drumul către biroul său, într-o vitrină de sticlă, Rich vede trofeele şi mingile de piele care comemorează victorii vechi de mai bine de 100 de ani. Pe unul dintre pereţii biroului, o fotografie cu tatăl său, cadet la West Point în 1935. Pe alt perete, echipa din 1962, cu fratele său John în postura de căpitan. Un alt frate a absolvit, de asemenea, academia…

Echipa lui Ellerson, Army, reprezintă forţele terestre în competiţia de fotbal american la nivel de colegiu. Army n-a mai câştigat nimic din 1996, iar de atunci pe la conducerea echipei s-au perindat patru antrenori. Toţi până la Rich Ellerson aveau aceleaşi cerinţe către conducerea academiei: să fie acceptaţi şi supraponderalii cu aptitudini pentru fotbal, sportivii să fie exceptaţi de la unele îndatoriri cazone ca să câştige astfel timp pentru antrenamente, iar când vine vorba de tabere sau aplicaţii, membrii echipei să fie scoşi din program. Ellerson a schimbat foaia. „Câştigăm pentru instituţie şi nu în detrimentul ei”, a spus antrenorul şi a adăugat: „Jucătorii noştri de fotbal sunt în primul rând cadeţi”.

Fotbaliştii din echipa Army participă acum inclusiv la marşul de aproximativ 20 de kilometri care încheie tabăra de botez a oricărui cadet, Beast Barracks. Cu tot echipamentul militar pe ei. În aceeaşi ordine de idei, fotbalistul Richard King, student în ultimul an, recunoaşte cu ruşine în New York Times că înainte nu ducea gunoiul şi nu-şi spăla lenjeria. „Dacă unul dintre jucători făcea o prostie, colegii ştiau că se foloseşte de statutul său ca să scape nepedepsit”, a precizat King.

Ellerson este de părere că, în academia militară, totul se subordonează scopului. Cei admişi se pregătesc să devină ofiţeri. De aceea, înainte de a fi sportivi, studenţii sunt militari. Cu program şi spirit cazone. „Alte echipe împărtăşesc dragostea pentru joc”, a declarat antrenorul. „Noi avem mult mai multe. Toţi jucătorii noştri au trecut prin Beast Barracks, toţi poartă uniformă şi toţi au jurat să apere Constituţia. Lucrurile astea fac din noi o echipă.”

Este interesant cum un profesor de sport vede în pregătirea militară cel mai bun antrenament. Şi-a adaptat metodele de lucru tactic astfel încât să nu aibă nevoie de jucători masivi, iar la admitere să nu mai existe exceptaţi de la regulă din cauza fotbalului. Ellerson a reuşit să recâştige respectul colegilor faţă de jucători. Astfel, nimeni nu mai are cum să spună că sportivii chiulesc de la instrucţie. La militărie, sunt toţi în uniformă, iar în fiecare sâmbătă după-amiază, câţiva băieţi coboară în iarbă, în timp ce restul susţine echipa Army din tribună.

Publicat în “Observatorul militar” din 15 septembrie 2010.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *