Jenny

Mi s-au strâns în bibliotecă 17 volume din colecţia „Carte de buzunar”. „Jenny”, de Erskine Caldwell, e prima lectură din colecţie. Am ales-o la întâmplare şi cu noroc, zic eu, chiar dacă poartă numărul 13. Cred că m-a intrigat coperta, cu nişte dame arătate de la şolduri în jos plus un bărbat suspendat de piciorul unui scaun. Şi numele autorului mi s-a părut interesant. Mărturisesc că iniţial am crezut că e vorba despre o scriitoare nordică emigrată prin Canada sau SUA. Snobism. Erskine e bărbat, american sadea, ba chiar un scriitor valoros, pus de unii, din anumite puncte de vedere, pe acelaşi palier cu Steinbeck şi Hemingway. Erskine şi-a canalizat opera pe soarta celor asupriţi. Abordează subiecte sociale, iar abuzurile şi discriminarea par a se regăsi în orice volum de-al său.

Aşa se întâmplă şi în „Jenny”, roman care preia numele personajului principal, Jenny Royster, o damă de companie retrasă din activitate şi care-şi spune domnişoară. Jenny deţine o casă în apropierea unei biserici protestante, ai cărei reprezentanţi doresc să-i achiziţioneze terenul. Pentru că are camere libere, Jenny găzduieşte un pitic (Veasey) timp de trei luni pe an, cât e în vacanţă circul pentru care lucrează şi o tânără, Betty, moştenitoarea talentului din tinereţe al lui Jenny. Betty le cam suceşte minţile bărbaţilor din micuţul oraş în care se desfăşoară acţiunea. Chiar şi predicatorul Clough cade în plasă…

Când o mulatră, Luwana, apare în orăşel în căutarea unui loc de muncă, viaţa aparent tihnită se întoarce pe dos. Nimeni nu vrea să o angajeze pe Luwana, iar de cazat doar Jenny se arată dispusă. E un risc asumat… Orăşelul se află sub puterea unui magnat imobiliar, care ţine morţiş să-i aibă chiriaşi pe toţi cei de culoare şi să-i grupeze într-o anumită zonă. Magnatul respectiv face presiuni şi totul se „arde” într-un incediu… Merită să luaţi la pas această carte. Se citeşte fluierând, dar e plăcută pentru că spune ceva despre curajul unei femei de a ţine de normalitate şi a se opune unuia care crede că poate face orice prin şantaj.

Erskine Caldwell, „Jenny”, CdB, Litera, 2010

Citeşte şi:

0 thoughts on “Jenny”

  • Faine carti au cei de la Adevarul in Cartea de buzunar. Iti vor placea cele doua ale lui John Braine (Drumul si Viata in inalta societate), eu am citit-o intr-o editie BPT.
    Sunt curioasa cum o vei gasi pe Therese

    • @divagatii
      Colectia e de la Jurnalul… Dar conteaza mai putin. Sunt chiar carti bune si sa stii ca ma surprinde lucrul asta. Recunosc, ma bucur ca le pot citi usor pe metrou. Sunt mici si usoare 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *