Jenny

  •  
  •  
  •  
  •  

Mi s-au strâns în bibliotecă 17 volume din colecţia „Carte de buzunar”. „Jenny”, de Erskine Caldwell, e prima lectură din colecţie. Am ales-o la întâmplare şi cu noroc, zic eu, chiar dacă poartă numărul 13. Cred că m-a intrigat coperta, cu nişte dame arătate de la şolduri în jos plus un bărbat suspendat de piciorul unui scaun. Şi numele autorului mi s-a părut interesant. Mărturisesc că iniţial am crezut că e vorba despre o scriitoare nordică emigrată prin Canada sau SUA. Snobism. Erskine e bărbat, american sadea, ba chiar un scriitor valoros, pus de unii, din anumite puncte de vedere, pe acelaşi palier cu Steinbeck şi Hemingway. Erskine şi-a canalizat opera pe soarta celor asupriţi. Abordează subiecte sociale, iar abuzurile şi discriminarea par a se regăsi în orice volum de-al său.

Aşa se întâmplă şi în „Jenny”, roman care preia numele personajului principal, Jenny Royster, o damă de companie retrasă din activitate şi care-şi spune domnişoară. Jenny deţine o casă în apropierea unei biserici protestante, ai cărei reprezentanţi doresc să-i achiziţioneze terenul. Pentru că are camere libere, Jenny găzduieşte un pitic (Veasey) timp de trei luni pe an, cât e în vacanţă circul pentru care lucrează şi o tânără, Betty, moştenitoarea talentului din tinereţe al lui Jenny. Betty le cam suceşte minţile bărbaţilor din micuţul oraş în care se desfăşoară acţiunea. Chiar şi predicatorul Clough cade în plasă…

Când o mulatră, Luwana, apare în orăşel în căutarea unui loc de muncă, viaţa aparent tihnită se întoarce pe dos. Nimeni nu vrea să o angajeze pe Luwana, iar de cazat doar Jenny se arată dispusă. E un risc asumat… Orăşelul se află sub puterea unui magnat imobiliar, care ţine morţiş să-i aibă chiriaşi pe toţi cei de culoare şi să-i grupeze într-o anumită zonă. Magnatul respectiv face presiuni şi totul se „arde” într-un incediu… Merită să luaţi la pas această carte. Se citeşte fluierând, dar e plăcută pentru că spune ceva despre curajul unei femei de a ţine de normalitate şi a se opune unuia care crede că poate face orice prin şantaj.

Erskine Caldwell, „Jenny”, CdB, Litera, 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „Jenny”

  1. Faine carti au cei de la Adevarul in Cartea de buzunar. Iti vor placea cele doua ale lui John Braine (Drumul si Viata in inalta societate), eu am citit-o intr-o editie BPT.
    Sunt curioasa cum o vei gasi pe Therese

    1. @divagatii
      Colectia e de la Jurnalul… Dar conteaza mai putin. Sunt chiar carti bune si sa stii ca ma surprinde lucrul asta. Recunosc, ma bucur ca le pot citi usor pe metrou. Sunt mici si usoare 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *