Thérèse Desqueyroux

  •  
  •  
  •  
  •  

Thérèse se căsătoreşte cu Bernard. De la Trave, familia ei, şi Desqueyroux, familia lui, consideră că asta e singura cale posibilă pentru copiii lor. E o afacere bună pentru cele două familii. Se învecinează, iar loturile de pământ pe care le deţin se unesc în cel mai firesc mod cu putinţă. Mai puţin contează dragostea.

Dar Thérèse nu-l iubeşte pe Bernard şi-n timp îşi dă seama tot mai bine de asta. Îl otrăveşte. Este dată în judecată şi acuzată de tentativă de omor, dar procesul se blochează datorită mărturiei lui Bernard, care o absolvă de orice vină. Pentru Bernard, familia lui este totul. Familie înseamnă Desqueyroux, adică în principiu mama şi sora. Dacă lumea ar fi aflat adevărul, imaginea familiei ar fi avut de suferit. În plus, sora lui Bernard este „promisă” unui alt fiu de nobil. Ce ar fi spus respectivul dacă ar fi aflat că trebuie să intre într-o familie în care o ucigaşă îşi face de cap? Aşa că familia Desqueyroux o scoate în relief pe Thérèse ca pe o bolnavă. Tot scenariul se joacă până când sora lui Bernard se mărită. A doua zi, chiar dacă oficial rămân căsătoriţi, Thérèse se desparte de Bernard în Paris, urmând a participa numai la evenimentele de familie, gen nunţi sau înmormântări.

Imaginea familiei trebuie păstrată, iar divorţul ar fi un eşec. Uimitor câtă atenţie acordă unii aparenţelor. Preferă să-şi distrugă fericirea personală în folosul familiei. Bernard, de pildă, e conştient că va trăi singur până la moarte, dar îşi asumă existenţa asta şi chiar şi faptul că nu va avea moştenitor care să ducă mai departe numele Desqueyroux (el şi Thérèse au o fetiţă care rămâne în grija familiei).

Din toată construcţia lui Mauriac, n-am înţeles un singur lucru: de ce Thérèse nu a fugit? La un moment dat, se sugerează faptul că ar fi rămas fără pământ şi bani, dar chiar atât de mult să conteze partea asta materială încât să primeze în faţa libertăţii? Să ajungi să-ţi cauţi moartea doar pentru că ai IMPRESIA că nu poţi fugi? Dar poate că şi Thérèse rămâne tot pentru imaginea familiei sale.

„Maşinăria atotputernică a familiei se va porni împotriva mea şi mă va zdrobi, fiindcă n-am ştiut nici s-o opresc, nici să mă feresc la timp din calea ei… N-are rost să caut explicaţii, totul s-a întâmplat fiindcă ei sunt aşa cum sunt şi eu sunt aşa cum sunt…Efortul de a purta veşnic o mască, de a salva aparenţele, a juca teatru, pe care cu greu l-am făcut timp de aproape doi ani, îmi închipui că alţi oameni (la urma urmei, semenii mei), izbutesc de cele mai multe ori să-l facă până la moarte, salvaţi prin capacitatea lor de adaptare ori poate anesteziaţi de cloroformul obişnuinţei, vegetând abrutizaţi la sânul matern al familiei atotputernice. Dar vai! Eu, dar eu…”

François Mauriac, Thérèse Desqueyroux, CdB, Litera, 2010

P.S. Coperta ediţiei în limba franceză mi se pare mai potrivită.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *