Sfârşitul Ceauşeştilor

  •  
  •  
  •  
  •  

La 21 de ani de la căderea formală a comunismului, încă ne mai întrebăm ce a fost atunci, în decembrie 89. Revoluţie? Lovitură de stat? Contrarevoluţie? Dintre cei care au fost implicaţi direct în derularea evenimentelor, unii încă mai joacă roluri cheie fie în administraţie, fie în diverse asociaţii care, teoretic, au rolul de a developa adevărul. Nu e amuzant faptul că Iliescu e preşedinte fondator al Institutului Revoluţiei (sper să nu greşesc funcţia)?

Cartianu îl pune pe Iliescu lângă Militaru şi Brucan – triada care a hotărât uciderea în grabă a tiranilor. Toţi aveau legături profunde cu Moscova. Citindu-i cartea, nu-l pot contrazice. Cei care ar trebui s-o facă tac sau se arată superior-iritaţi de îndrăzneala unui ziarist nedocumentat de a-i face responsabili pentru nişte evenimente care nu fost decât consecinţa firească a istoriei. Uitaţi o chestiune simplă pe care o spune Cartianu:

Înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional care trebuia să-i judece pe soţii Ceauşescu a avut drept cadru legal un decret scris de mână şi semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie 1989. Însă în acel moment Iliescu nu avea nicio calitate oficială. Decretul prin care el era numit preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (funcţie pe care şi-o arogase când semnase decretul de înfiinţare a Tribunalului) avea să fie emis pe 26 decembrie, la o zi după execuţia Ceauşeştilor.

Acesta este rezultatul documentării. Îmi amintesc cum, în cazul Ridzi, subordonaţii ei încercau să mai şteargă mailuri şi documente compromiţătoare când presa le luase urma. Aşa e şi acum, numai că e mai greu să modifici documente după 21 de ani. În schimb, în tot acest timp, au tot dispărut din peisaj oameni importanţi în cele trei zile halucinante (22-25 decembrie 1989). Amintesc numai trei cazuri:

  1. Pilotul Vasile Maluţan a murit, pe 26 mai 1995, după ce elicopterul cu care efectua lucrări agricole în zona Fundulea a agăţat un fir de înaltă tensiune. Cu doar o zi înainte, Maluţan fusese audiat de Comisia Senatorială „Decembrie 1989”.
  2. Locotenent-colonelul Gheorghe Dinu, locţiitor al comandantului Securităţii Dâmboviţa în 1989, a murit subit, în 1996, „fără ca vreo boală să-i fi anunţat sfârşitul”. N-a mai apucat să publice cartea la care lucra, „Am fost ultimul şofer al Ceauşeştilor”, iar manuscrisul a dispărut din spitalul în care Dinu era internat.
  3. O altă dispariţie misterioasă a fost cea a doctorului Nicolae Decă, şoferul în a cărui Dacie a rămas un pachet „voluminos şi greu”, după cum îşi amintesc martorii. Decă ar fi plecat în America. Nimeni nu a mai auzit de el.

Cartianu îl satirizează pe colonelul Andrei Kemenici, comandantul unităţii din Târgovişte în care au fost duşi Ceauşeştii. Un ofiţer ezitant, care se temea şi de propria umbră, ajuns după 90, general. Nimic mai logic. În primele zile ale lui 1990, Kemenici a observat că zidurile unităţii sale nu erau atinse vizibil de gloanţe, chiar dacă în timpul evenimentelor din decembrie 89 îi fusese clar că se trăsese din plin asupra comandamentului. Drept urmare, a dat ordin să se picteze peretele comandamentului astfel încât lumea care trecea pe stradă să nu spună că militarii trăseseră fără motiv. Lucru, de altfel, recunoscut de Kemenici în volumul „Ceauşescu la Târgovişte”, scris de Viorel Domenico.

Cartea lui Cartianu este bună nu doar pentru că evenimente de ordin istoric poartă amprenta ziaristului, ci şi pentru că reprezintă un adevărat dosar documentar cu privire la evenimentele din decembrie 89. Sunt inserate stenograme ale şedinţelor Comitetului Politic Executiv, ale procesului Ceauşeştilor şi alte documente, care adaugă obiectivitate subtitlului cărţii, „Să mori împuşcat ca un animal sălbatic”. Cel mai uşor se înţelege mesajul cărţii spunând un singur lucru: „completul” de judecată a ajuns în curtea unităţii la ora 13.00. La 15.00, procesul era încheiat, sentinţa dată, fără recurs, iar cele două trupuri erau acoperite de pături militare şi foi de cort.

Grigore Cartianu, “Sfârşitul Ceauşeştilor”, Adevărul Holding, 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „Sfârşitul Ceauşeştilor”

  1. foarte faine informatiile.
    din pacate, nu mai intereseaza prea multa lume, cand iliescu e inca bine mersi si intangibil.
    vom pastra doar iluzia ca peste vreo 20 de ani istoria va spune altceva despre lovitura de stat din bucuresti, implicit despre iliescu & co.

  2. Ceausestii au fost numai MARIONETE in miinile altor PERSONAJE care au tras sforile sii care pina astazi isi face JOCURILE.Adevaratii vinovati care au participat la asasinarea unor oameni batrini,bolnavi si senili au scapat de puscarie si sint bine-meci.In Europa au fost multi Dictatori,dar niciunul nu a fost asainat intr-unfel atit de MURDAR.Este adevarat ca noi sintem rudele lui VLAD TEPES asa ca nu ne vom putea intreba dece restul lumii gindeste asa de urit despre noi.Cuvintul -Romin-este egal cu hot,pungas,mincinos…in strainatate.Nu departe de uciderea Ceausestilor,ANDREI KEMENICI;VIOREL CRISTESCU ROSU….toti acesti EX.Ofiteri care se dadeau atit de MARI pe atunci,n-au fost pedepsiti de popor pentru faptele lor si astazi sint milioneri la Loto.Imi vine sa rid cind vad unde a ajuns astazi aceasta Tara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *