Noi, zaţul, ei, caimacul

Două lucruri mi-au atras atenţia într-un interviu cu Andrei Cristea, un băiat de 26 de ani care a ajuns să joace fotbal în a doua divizie din Germania. Zice că nemţii se comportă în acelaşi mod la victorie sau înfrângere. Ei, poate nu chiar în acelaşi mod, dar nu atât de oscilant precum cei din spaţiul estic, unde bucuria e prilej de bairam, iar tristeţea, cât de măruntă, trezeşte apetitul de colivă. A doua chestiune punctată în interviul realizat de Andrei Vochin face referire la echilibrul, liniştea şi normalitatea în care muncesc nemţii. Cristea e acolo de o lună şi deja parcă face parte din alt orizont. Noi, zaţul, ei, caimacul. Noi ducem lupte pentru nimic şi aruncăm otrava aşa cum îşi scutură gospodinele păturile dimineaţa. Ranchiuna face parte din gena noastră. Suntem profund răi, iar bucuria celui de lângă ne înstristează. Avem prieteni „fără număr” pe facebook, dar la nevoie toţi sunt în afara ariei de acoperire. Poate că nu la asta s-a gândit Cristea când a vorbit despre cum simte el Germania. Dar pe mine la asta m-a dus cu gândul. Ţara asta are nevoie de Feng Shui.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Noi, zaţul, ei, caimacul”

  1. Feng shui si brigada antimitocanie, politia bunelor moravuri si alte cele astfel incat sa ne curete de zgarmele si alti carcalaci din creeri si sange…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *