Cătălin Ştefănescu, despre armată, în Dilema Veche

În vremea statului totalitar, a alege cariera armelor însemna, în general, cu totul altceva. În primul rînd, bazinul principal de selecţie viza tinerii foarte săraci, cu dosar sănătos, care visau să primească, de la stat, haine, locuinţă şi salariu, la care se adăuga statutul citadin. Cariera armelor nu era urmarea unei vocaţii, ci sesizarea unui chilipir pe care ţi-l oferea statul. Sigur că exista loc, nu foarte uşor, şi pentru cei care credeau în dimensiunea de elită a corpului ofiţeresc, pentru cei care alegeau acest drum din pasiune pură. Dar regula generală a pătrunderii în aceste instituţii era cît se poate de vizibilă. Traficul de influenţă, mita, nepotismul şi lanţurile de complicităţi erau cunoscute de toată lumea, atunci cînd era vorba de „băgarea“ unui tînăr la şcoala de ofiţeri. 

S-au schimbat, au ba, lucrurile? Asta-i întrebarea. Articolul integral aici.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Cătălin Ştefănescu, despre armată, în Dilema Veche”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *